Etichetă: navigație

  • Dorința românului din 1862 – Alecu Donici

    Dorința românului din 1862 – Alecu Donici

    Să fie România de-acum în veci unită
    Şi propăşind în toate să fie ea menită,
    La răsărit să-nalţe pavilionu-i sus,
    Ca cele de apus.

    Să aibă România industrie şi arte,
    Şcoli bune, răspândite în orişicare parte;
    Încât românii toţi să fie luminaţi
    Ca cei de stat bărbaţi.

    Să fie România întinsă, mare, lungă,
    Ca cei ce o aspiră la sânu-i să n-ajungă,
    Să turbe alungând-o şi rătăcind în dar,
    Să piară la hotar.

    Să aibă România puternică armată,
    În numele lui Ştefan ş-al lui Mihai chemată,
    Ca orişicând prudenţa o luptă-ar rândui,
    Să ştie birui.

    Să fie România tot binecuvântată,
    Ca ţară mult mănoasă, ca ţară-mbelşugată;
    Străinul să-i aducă a sale bogăţii,
    Pe-a ei producte vii.

    Să aibă România comori asigurate,
    Să aibă navigaţii, să-şi facă căi ferate;
    Comerţul ei să fie activ şi răspândit,
    Ca mijloc de-nflorit.

    Să fie Domnitorul de Dumnezeu lăsat,
    Ca să renască astfel frumoasa Românie,
    Întru eternitate mult binecuvântat;
    O fie, fie, fie!

    Alecu Donici, sau Alexandru Donici, (n. 19 ianuarie 1806, Piatra-Bezin, azi Donici, Orhei – d. 21 ianuarie 1865, Piatra Neamț) a fost un poet fabulist român basarabean.