Ionel Popa
Ţărane drag din aste vremuri, vin la tine cu un sfat
Pământul acesta strămoşesc, nu-i bine de înstrăinat
Chiar de viaţa este grea şi nu-s bani de cheltuială
Caută alte soluţii, ai mai multă chibzuială
Pentru ce luptau răzeşii, la chemarea lui Ştefan?
O bucată de pământ, să-l cultive an de an
Şi să-l lase moştenire la nepoţi şi strănepoţi
Tu să ţii dar la pământ şi ai să-l ari cum ai să poţi.
Cuza-Vodă domnitorul, după ce-a unit o țară
Ascultându-l pe țăran, a făcut reformă agrară
Pe clăcași i-a slobozit, punându-i în libertate
Și pământ le-a dăruit, să trăiască în demnitate
Când a fost război cu turcii, la Smârdan sau Plevna
La ce visa oare Curcanul, de unde-i venea lui râvna
De n-o știi, ți-o spun acuma, ai la ce să te gândești
Tot pământul îi da avântul, pe redutele turcești
Ce şi-au dorit ţăranii, când la Flămânzi s-au răsculat?
Îţi mai aminteşti tu oare? Noi vrem pământ! – ei au strigat
Răscoala a cuprins o ţară, fără pământ erau argaţi
Mulţi s-au jertfit atuncea, de gloanţe fiind seceraţi.
Când a fost mobilizare, pentru a lupta cu nemții
Doar pământ au vrut țăranii, fără a avea alte pretenţii
La Oituz sau Mărășești, cu eroism s-au avântat.
La străini să dăm pământul, oare n-ar fi cu păcat?
Când comuniştii, fără milă, luă pământul la ţărani
Unii au plătit cu viaţa, alţii închişi pe mai mulţi ani
Colectivizând cu forţa, le-a luat aproape totul
Dependentă fiind de stat, ţărănimea-şi pierdea rostul
Dar a fost o nouă şansă, o revoluţie de Crăciun
Când şi ţăranii au sperat, c-or să scape de surghiun
Şi se străduie acuma, să reînvie tot ce-a fost
Nu e simplu, cum se pare, să-şi găsească iarăşi rost
Însă zic să facem totul, să reînviem noi satul
Vom reînvăţa cu drag, meşteşuguri şi aratul
Şi-om încinge hore-n centru, cum aveam la sărbători
Şi-om aduce acasă fii, rătăciţi prin alte ţări.
Ionel Popa 