Ionel Popa
Ţărane drag din aste
vremuri, vin la tine cu un sfat
Pământul acesta
strămoşesc, nu-i bine de înstrăinat
Chiar de viaţa este grea
şi nu-s bani de cheltuială
Caută alte soluţii, ai
mai multă chibzuială
Pentru ce luptau
răzeşii, la chemarea lui Ştefan?
O bucată de pământ, să-l
cultive an de an
Şi să-l lase moştenire
la nepoţi şi strănepoţi
Tu să ţii dar la pământ
şi ai să-l ari cum ai să poţi.
Cuza-Vodă domnitorul,
după ce-a unit o țară
Ascultându-l pe țăran, a făcut reformă agrară
Pe clăcași i-a slobozit, punându-i în libertate
Și pământ le-a dăruit, să
trăiască în demnitate
Când a fost război cu
turcii, la Smârdan sau Plevna
La ce visa oare
Curcanul, de unde-i venea lui râvna
De n-o știi, ți-o spun acuma, ai la ce să te gândești
Tot pământul îi da
avântul, pe redutele turcești
Ce şi-au dorit ţăranii,
când la Flămânzi s-au răsculat?
Îţi mai aminteşti tu
oare? Noi vrem pământ! – ei au strigat
Răscoala a cuprins o
ţară, fără pământ erau argaţi
Mulţi s-au jertfit
atuncea, de gloanţe fiind seceraţi.
Când a fost mobilizare,
pentru a lupta cu nemții
Doar pământ au vrut țăranii, fără a avea alte pretenţii
La Oituz sau Mărășești, cu eroism s-au avântat.
La străini să dăm
pământul, oare n-ar fi cu păcat?
Când comuniştii, fără
milă, luă pământul la ţărani
Unii au plătit cu viaţa,
alţii închişi pe mai mulţi ani
Colectivizând cu forţa,
le-a luat aproape totul
Dependentă fiind de
stat, ţărănimea-şi pierdea rostul
Dar a fost o nouă şansă,
o revoluţie de Crăciun
Când şi ţăranii au
sperat, c-or să scape de surghiun
Şi se străduie acuma, să
reînvie tot ce-a fost
Nu e simplu, cum se
pare, să-şi găsească iarăşi rost
Însă zic să facem totul,
să reînviem noi satul
Vom reînvăţa cu drag,
meşteşuguri şi aratul
Şi-om încinge hore-n
centru, cum aveam la sărbători
Şi-om aduce acasă fii,
rătăciţi prin alte ţări.
Ionel Popa 