Ionel Popa

Categorie: Consultanta

  • Despre norocul de a fi român

    Ionel Popa

    „România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni.” Petre Carp (1918)

    Una dintre poveștile cu tâlc ce m-a captivat de la prima citire este următoarea:

    Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i:

    “Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El îmi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?”

    Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul.

    Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.”

    “Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?”

    Toţi au râs de el. După 15 zile însă calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.

    “Ce mai noroc!” strigară sătenii.

    Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.

    “Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!”

    “Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul.

    După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.

    “Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost duşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.”

    Bătrânul le răspunse: “Ghinion, noroc… cine poate şti?”

    ***

    Tâlcul poveștii este acela că viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă. Dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mai fericiţi.

    Când vedem ce se întâmplă în această perioadă în lume, parcă-mi vine să spun: ce bine că sunt român și trăiesc în România! Și spun asta nu pentru că ar curge lapte și miere pe la noi. Dar măcar avem o oarecare liniște. Faptul că România e săracă devine deodată un avantaj.

    În Evul Mediu statele românești nu au devenit pașalâc turcesc bineînțeles pentru că i-am bătut pe turci, ar spune naționaliștii! Dar dacă întrebăm istoricii, ne vor spune că în sărăcia noastră nici nu prea eram atractivi. Așa că turcii au zis că dacă plătim un oarecare tribut să fim lăsați în sărăcia noastră. Și așa am traversat istoria până acum.

    Cu timpul însă am devenit mai atractivi și chiar dacă nu am fost cuceriți ca stat, resursele de pe teritoriul nostru au devenit atractive ba pentru fanarioți, turci, evrei, unguri, ruși etc. Aceștia au pătruns în viețile românilor cumpărând terenuri, păduri etc. Iar noi românii a trebuit să slugărim la ei. Cu timpul ne-am mai „scuturat” de astfel de intruși, ce-i drept un merit l-a avut și comunismul care i-a înspăimântat și luat de goană.

    În această perioadă vedem că grupuri mari de imigranți se îndreaptă către Europa, către acea Europă bogată. Noi suntem avantajați că nu prea suntem atractivi pentru aceștia. Și nu e rău deloc că lucrurile stau așa pentru că imigranții pe care îi vedem în presă par periculoși. României, care abia se ridică din coada Europei, nu-i trebuie în acest moment un astfel de balast.

    Mai trag un semnal de alarmă. S-ar părea că terenurile noastre devin tot mai atrăgătoare pentru străini, oricare ar fi ei. Observăm cum bieții țărani sunt păcăliți și sunt lăsați fără terenuri.

    Iată însă că tranzacțiile nu se pot derula cum ar dori cei din afară pentru că există un impediment. E vorba de faptul că pentru multe suprafețe  nu e clarificat regimul juridic al acestora(mai pe înțelesul tuturor, nu-s dezbătute moștenirile).  La prima vedere și ținând cont și de precizările APIA, de precizările din ghidurile de finanțare din noul PNDR, am zice că suntem dezavantajați. Nu se pot accesa fonduri nerambursabile de către fermierii ce dețin în administrare terenuri pentru care nu se pot încheia contracte de arendă(o prostie ministerială pe care mi-e greu s-o înțeleg).  Dar aprofundând un pic lucrurile, vedem că asta se constituie ca un avantaj pentru bieții țărani români care habar nu au ce se întâmplă cu ei.

    Personal, dacă aș avea o putere aș merge din casă în casă pentru a lămuri țăranii să nu-și vândă terenul sau dacă e să-l dea, măcar să preia legea răzășească ca înstrăinarea să se facă în răzeșie și nu către străini. Deocamdată proprietatea privată românească nu e consolidată așa cum ar trebui. Ba, din contră, acte în regulă mai degrabă au străinii ce au achiziționat terenuri în perioada asta de haos. Ai noștri încă dețin terenuri pentru care nu pot dovedi proprietatea. De aceea, eu cred că ONG-urile ar trebui să se implice în a lămuri asupra importanței de a nu înstrăina terenurile. Guvernul nu poate oficial spune acest lucru, nu are voie. Poate că nici să prelungească perioada în care străinii să nu poate lua terenuri nu le-a fost la îndemână. Însă noi, societatea civilă, care înțelegem ce se întâmplă, avem datoria de a informa cetățenii corect asupra consecințelor ce ar putea decurge. Totodată și fermierii ar trebui să lase egoismul deoparte și să devină mult mai uniți. Personal nu aș avea emoții dacă ar cumpăra străinii terenuri în condițiile în care aș vedea că fermierii noștri sunt uniți atunci când au interese comune. Dar momentan nu văd acest lucru. Asocierea în cooperative se desfășoară prea lent astfel că produsele românești nu se impun pe piața internă, nu mai zic de export!

    Îmi mențin totuși optimismul cu care am început expunerea și trag speranța că românii în înțelepciunea lor vor ști ce să facă cu terenurile. Iar cei din diasporă în condițiile unei Europe ce devine din ce în ce mai aglomerată, vor face cale întoarsă spre țară pentru că nicăieri nu poți fi mai fericit ca acasă.

  • De ce nu se dezvoltă fermele de familie în România?

    Consultant: Ing. Ionel POPA

    Proverb american: „Poţi duce un cal la apă, dar nu-l poţi forţa să bea.” Completare: „Dacă vrei să bea apă, pune-i sare în fân!”

    Fermă de familie. Sursa foto: http://stiri.tvr.ro

    Fermele de familie au luat o mare dezvoltare în țările UE datorită stabilității pe care o asigură agriculturii dar și multitudinii de alte probleme pe care le rezolvă. Tocmai de aceea, anul 2014 a fost declarat la nivel european, anul fermelor de familie. Este adevărat că fermele mari oferă forță și mult mai multă competitivitate în cadrul economiei unei țări. Însă, mai ales în România, fermele de familie pot contribui mult la dezvoltarea zonei rurale. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale de la noi a înțeles importanța dezvoltării numărului fermelor de familie astfel că le promovează încă din 2013 prin crearea de programe cu finanțare nerambursabilă îndreptate spre acest domeniu. Și totuși, rezultatele nu sunt remarcabile!

    Pentru că firma noastră a promovat și promovează programele cu finanțare nerambursabilă ce stimulează dezvoltarea fermelor de familie, din proprie experiență am înțeles unele cauze și vom încerca să punem punctul pe „i”,încercând să dăm un răspuns întrebării din titlul articului, nu neapărat pentru a critica, mai degrabă ca o luare de atitudine împotriva unui flagel căruia o să-i spun „Guvernul împotriva Guvernului”. Nutresc speranța că poate cineva va citi aceste rânduri și lucrurile vor lua o altă turnură. Este bine să se clarifice cauzele pentru care se dezvoltă greu fermele de familie și pentru a nu se înțelege cumva că astfel de ferme nu ar fi indicate la noi! Am spune că lucrurile stau chiar invers în România, unde agricultură are un important rol social pe lângă cel de ramură de bază a economiei preluând foarte mulți șomeri cărora le asigură resurse de supraviețuire.

    Fermele de familie necesită a fi sprijinite pentru a se înfiripa. La noi însă, taman de când a apărut conceptul de ferme de familie, respectiv anul 2013, în același an a apărut și impozitarea exploatațiilor agricole indiferent dacă acestea comercializează sau nu produse. În anul 2013 s-a introdus impozitul pe norme de venit la persoanele fizice, PFA-uri , Întreprinderile Familiale și Întreprinderile Individuale. La început colectarea a fost bâlbâită, timidă aș putea spune. Acum însă, în forță se colectează din urmă(poate pentru că au trecut alegerile???).De asemeni, în sarcina fermierilor a căzut și colectarea și virarea la bugetul statului a impozitului pe venitul din arendă.

    Măsura 141 din vechiul PNDR a avut darul de a trezi un pic micii fermieri. I-a adus în fața autorităților, i-a autorizat la Registrul Comerțului, unora le-a deschis apetitul spre accesarea fondurilor nerambursabile. Însă bieții fermieri, s-au trezit deodată cu o groază de probleme: impozitarea, ținerea evidenței contabile etc. Din cei 1500 euro/an nu le-a rămas nimic, decât timpul pierdut.

    Măsura 112 din vechiul PNDR a avut un impact mai mare, însă mulți sunt chinuți la accesarea tranșei II(sub amenințarea că vor da banii din prima tranșă înapoi) de așa zisul concept nou „crearea de condiții artificiale”. Tinerii au căutat ca pe parcursul unui an pe care l-au avut la dispoziție să creeze condiții de accesarea fondurilor conform cerințelor programului. Acum li se spune că „au creat condiții artificiale”. Păi un tânăr care avea alte preocupări dar atras de program decide să se instaleze în mediul rural ca tânăr fermier, cum putea altfel? Nimeni nu pomenește însă și de sacrificiile făcute de acești tineri prin autorizarea la Registrul Comerțului, înființarea de exploatații, înscrierea exploatațiilor la APIA și/sau DSVSA, exploatațiile zootehnice căpătând numele de exploatații comerciale tip A(ce presupune ținerea evidenței animalelor în Registrul Național al Exploatațiilor pe proprie răspundere), impozitarea pe norme de venit etc. aspecte de care nu au știut la accesarea programului.

    Noul Cod Fiscal vine și cu alte prevederi, printre care și impozitarea subvențiilor, ceea ce va afecta puternic procesul de dezvoltare al fermelor de familie.

    Am înțeles dorința Guvernului prin Ministerul de Finanțe de a lărgi baza de impozitare. Totuși, cu agricultura altfel ar fi trebuit procedat. Prea devreme s-au introdus normele de impozitare, mult prea devreme. Fermele de familie au nevoie de un anumit timp pentru „a se coace”. Prea repede Guvernul s-a repezit să le preia „fructificația”. Și știm că fructele consumate prea timpuriu face să ne strepezească dinții, produce constipație etc.

    Dacă avem un pic de înțelepciune, haideți să așteptăm un pic să se dezvolte aceste ferme de familie. Haideți să le ajutăm să se asocieze pentru ca producțiile lor să poată intra pe piață. Iar dumneavoastră, de la Guvern, identificați noi piețe de desfacere. V-ați lăudat cu chinezii că vor prelua producția din zootehnie…. Mă așteptam că voi vedea puzderie de chinezi prin satele noastre. Însă, nimic, doar plicuri amenințătoare cu plata impozitelor….

    Lărgirea bazei de impozitare nu se poate face cu forța. Tandemul Boc-Băsescu a făcut această mare greșeală care a determinat mari pierderi, greu de cuantificat. Cu atât mai mult, impozitarea fermelor de familie așa cum se prevede acum în Codul Fiscal nu pare stimulativă, mai ales în condițiile de la noi.

    Un proverb american spune așa: „Poţi duce un cal la apă, dar nu-l poţi forţa să bea.” Apare și o completare: „Dacă vrei să bea apă, pune-i sare în fân!”

    Așa că, domnilor guvernanți, dacă vreți să culegeți impozite de la agricultori, ajutați-i să crească. Și aveți la îndemână câteva pârghii. Enumăr câteva:

    -stopați importurile ilegale de produse agricole;

    -confiscați produsele din import ce nu îndeplinesc standardele europene așa cum se face cu produsele autohtone;

    -facilitați exporturile, găsind noi piețe de desfacere;

    -facilitați accesul la finanțare, renunțând la concept gen „condiții artificiale”, simplificând procedurile atât la APIA cât și la AFIR etc.

    Apreciem unele măsuri luate, cum e și acordarea de punctaje la selecție proiectelor ce promovează rasele/soiurile autohtone! De asemeni, simplificările aduse la achiziții și la depunerea dosarelor de plată. Însă e prea puțin raportat la nivelul fermierilor din România. Trebuie să fim realiști și conștienți că dacă nu ajutăm fermele de familie, tinerii vor părăsi România ceea ce în timp va avea impact foarte negativ pentru țară.

    Consultant Ing. Ionel POPA – S.C. DUPLICOM GRUP S.R.L. (mobil: 0761.130.399, email: popa_ionel_68@yahoo.com )

  • Ce afacere să încep?

    „Pentru a avea succes, trebuie să ai inima în afacere și afacerea în inimă.” – Thomas Watson Sr.

    ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

    În activitatea de consultanță, mi se întâmplă destul de des să am în față persoane care doresc să se apuce de o afacere, solicitându-mi sprijinul în a alege una. Voi încerca să dau un pic de ajutor celor ce se regăsesc într-o astfel de situație.
    Precizez de la început că felicit pe toți cei care știu ce-și doresc și nu caută astfel de sfaturi de la alții. Aceștia au șanse mult mai mari de reușită . De ce? Simplu. Am putea spune că aceștia și-au găsit visul și vor găsi mult mai multă energie în lupta de a pătrunde pe piață decât o persoană care „își dorește o afacere care să fie profitabilă” dar care habar n-are care e aceea. Aceștia din urmă greu vor înțelege că succesul în afaceri e influențat de mulți factori și că cea mai mare parte din succes va depinde de felul cum viitorul întreprinzător va pune în valoare abilitățile proprii. De aceea, ajutorul meu nu va însemna niciodată ceva de genul: asta-i pentru tine, vei face profit sigur! Totuși, există câteva criterii de care oricine ar trebui să țină seama atunci când se gândește să devină antreprenor.
    Primul criteriu ar fi riscul financiar. Este foarte important mai ales dacă viitorul antreprenor este la start-up. Orice previziuni financiare s-ar face, în derularea activității viitoare vor apare aspecte neprevăzute care pot influența negativ sau pozitiv mersul afacerii, unele ce țin de legislație(ex. O normă pe care trebuie s-o îndeplinești și e costisitor-poate să influențeze negativ afacerea. Dar dacă tu o poți îndeplini iar concurentul tău,nu, atunci afacerea ta va fi avantajată.Alt exemplu ar fi modificări majore pe piață( de ex. Un concurent puternic se instalează lângă tine-influență negativă sau un concurent puternic pleacă de lângă tine-influență pozitivă). De exemplu, cineva face un studiu de piață, constată că e o lipsă de unități de procesare a laptelui în zonă. Demarează afacerea, dar în scurt timp mai apare o astfel de unitate care va produce aceleași produse.
    Unele țin chiar de antreprenor-anumite probleme personale-pot influența negativ afacerea. Dar un curs sau o instruire ce va contribui la perfecționarea activității-poate aduce o influență pozitivă. De exemplu, apare o problemă de sănătate și antreprenorul trebuie să se interneze în spital pentru o perioadă. Va trebuie să caute un înlocuitor pentru acea perioadă ceea ce presupune costuri suplimentare. Exemple pot fi multe, ideea este că viitorul antreprenor trebuie să fie implicat total, cu urechile ciulite spre tot cei nou.
    Afacerile cu finanțare nerambursabilă pot creea premisa unui risc financiar scăzut. Asta nu va însemna că antreprenorul nu trebuie să se implice total în afacere. Doar că poate derula activitatea ceva mai relaxat, putându-se gândi la o inovare, la o modernizare etc.
    Al doilea criteriu ar fi pregătirea profesională. Cei cu studii superioare chiar ar trebui să țină cont de acest criteriu, chiar dacă nu au făcut o pasiune din domeniul studiat pe parcursul facultății. Cunoștințele dobândite pe timpul studiilor, rămân în stare latentă pe creier. La un moment dat pot constitui o sursă de creativitate pentru ieșirea dintr-un impas sau pentru dezvoltare-modernizare. Să dăm un exemplu. Abordarea unei afaceri în domeniul legumiculturii sau zootehniei va avea mult mai multe șanse de reușită pentru un horticultor, respectiv inginer zootehnist decât pentru un inginer energetician.
    Al treilea criteriu ar fi experiența în domeniu. Experiența acumulată într-un anumit domeniu poate să constituie o sursă foarte importantă de inspirație pentru un management bun al unei afaceri. De exemplu, o persoană care a lucrat ca angajat într-o pensiune, va ști mult mai bine cum să managerieze o astfel de investiție făcută pe cont propriu.
    Al patrulea criteriu ar fi tehnologia abordată. Pe piața românească au pătrunse în toate domeniile foarte multe tehnologii, de la un domeniu la altul. Alegerea tehnologiei ar trebui făcută cu un tehnolog experimentat. Una din marile greșeli întâlnite este că viitorul antreprenor alege greșit tehnologia și apoi întâmpină mari probleme. De exemplu, în alegerea utilajelor agricole. Diversitatea e foarte mare. Viitorul antreprenor ar trebui să aleagă gama de utilaje care să țină cont de mărimea exploatației, de structura culturilor, de panta terenurilor, de cartarea pedologică etc. Un alt exemplu, o linie tehnologică prea mare-abator sau în domeniul prelucrării laptelui. O astfel de unitate poate avea probleme și la aprovizionare cu materii prime dar și la desfacere, mai ales la început.
    Ar fi și alte criterii, am exemplificat doar câteva mai reprezentative.
    Una din modalitățile de a acoperi pozitiv cât mai multe din aceste criterii o constituie asocierea.

    Cooperativismo
    Din nefericire, în România nu prea funcționează asocierea, din mai multe motive, cele mai multe ce țin de toți anii în care ni s-a spus că nu au fost bune CAP-urile, că trebuie desființate, apoi am și făcut acest lucru. Românului a început să-i fie frică să nu fie furat. Cei mai mulți cred că odată asociați, cei din frunte vor fura…. Părerea mea este că ar trebui să depășim această etapă deosebit de păguboasă în istoria recentă a României. O să încerc cu ajutorul unui exemplu, să scot în evidență avantajele unei asocieri ce s-ar putea face aproape în orice localitate din România.
    În orice comună putem găsi 10 fermieri care au în gospodărie maxim 5 vaci cu lapte. Se întâlnesc și decid să se asocieze și să creeze un grup de producători pentru producția de lapte. Presupunem că cei 10 fermieri ar administra în prealabil fiecare în jur de 10 ha teren arabil.
    Până a fi asociați, putem presupune fără analize prea aprofundate, ce probleme ar avea fiecare. În primul rând, o suprafață de doar 10 ha nu justifică un parc de utilaje, în al doilea rând, producția de lapte se valorifică greu și la prețuri mici. Posibilitățile de dezvoltare pentru fiecare sunt limitate.
    Asociindu-se, viitoarea cooperativă va administra o suprafață de cca 100 ha și un număr de până la 50 vaci. Cooperativa poate parcurge următorii pași:
    1. Achiziția de utilaje agricole performante pentru suprafața de 100 ha. Practic, se justifică o gamă completă, care să includă utilaje de pregătirea terenului, a solului, de întreținere, fertilizare, recoltare(inclusiv combină de recoltat cereale).Pentru asta se vor angaja 2-3 persoane iar fermierii se pot ocupa de alte activități, mult mai importante.
    2. Dotarea cooperativei cu depozite pentru cereale(silozuri), floarea soarelui, furaje. Aceste depozite nu se justifică pentru fiecare fermă în parte, dar se justifică foarte bine pentru cooperativă.
    3. Achiziția și punerea în funcțiune a unui utilaj pentru producția de nutrețuri combinate. Această achiziție se justifică foarte bine pentru un număr de 50 vaci(plus tineret).
    4. Achiziția de mijloace de transport pentru cereale, furaje, gunoi de grajd etc.
    5. Ameliorarea bazei genetice prin achiziția de tauri de rasă. În trei ani se poate face ameliorarea genetică a vacilor de reproducție ceea ce va determina o creștere a randamentului.
    6. Înființarea unei unități de prelucrare a laptelui, la nivel de cooperativă. La 50 de vaci cu lapte, presupunând o producție medie de 20 litri/zi, înseamnă 1000 litri lapte/zi. La nivel de cooperativă se poate înființa o astfel de unitate, cu respectarea tuturor standardelor.
    7. Înființarea unui compartiment de marketing care să se ocupe cu promovarea produselor și vânzarea, folosind cele mai avantajoase canale.

    Personal, cred că o astfel de asociere conferă multe avantaje, este mult mai viabilă și mai de viitor. Se elimină mult riscul financiar, lipsa de pregătire profesională, lipsa de experiență a unor fermieri etc. Trebuie doar depășite câteva prejudecăți. Și mai spun ceva: majoritatea pașilor de mai sus se pot face cu finanțare nerambursabilă!
    Așteptăm pe toți cei interesați în astfel de asocieri, să ne contacteze, să-i ajutăm la elaborarea documentațiilor, indiferent de domeniul în care activează. Asocierea e viitorul!
    Consultant Ing. Ionel POPA – S.C. DUPLICOM GRUP S.R.L. (mobil: 0761130399, email: popa_ionel_68@yahoo.com)

  • E timpul pentru a medita și a stabili noi scopuri!

    poza-72944
    Complexul turistic Rusciori, Scornicești

    Călătoream în interes de serviciu însoțit de un prieten, în județul Olt. Scopul era de a ajunge în comuna Cungrea, acolo având un client pentru un proiect cu finanțare europeană. Eu mai fusesem prin zonă și deja aveam un pic de orientare. În două rânduri am fost cazat la Complexul turistic Rusciori, lângă Scornicești.

    Veneam dinspre Pitești și la un moment dat îmi trece prin cap să ne abatem de la traseu. La Cungrea se putea ajunge prin Slatina sau prin Scornicești.Prin Slatina fusesem, de obicei. Cum din Cungrea clientul mă adusese la cazare peste niște dealuri, bănuiam că se putea ajunge și prin Scornicești, ceea ce era adevărat. Așa că i-am propus prietenului să facă dreapta prin Scornicești, în ideea de a-i arăta și lui acel complex turistic. Totodată vroiam să vadă această localitate în care s-a născut dictatorul Ceaușescu, mai ales că urma să trecem chiar prin poarta casei acestuia. După scurte popasuri la cele două obiective, am continuat traseul peste dealuri. Mașina avea GPS astfel că i s-a ales traseul și noi chiar credeam că vom reuși să ajungem cu bine la destinație.Traseul era Scornicești, Poboru, Cornățelu, pe lângă Spătaru, apoi urma să ajungem la Cungrea. Dar eu nu știam nici un nume de localitate atunci, bazându-ne doar pe GPS. La un moment dat am avut senzația că ne-am rătăcit. Drumul era destul de  prost întreținut și deja nu mai era asfalt. La un moment dat am intrat într-un sat. Nimeni nu era pe ulițe. Și totuși la ieșire, doi oameni reparau un gard.Oprim în dreptul lor și întreb:

    -Bună ziua! Vrem să ajungem la Cungrea și cred că ne-am rătăcit. Ne puteți îndruma dumneavoastră?

    -D-apăi cum să nu? Dar opriți un pic motorul și faceți o pauză.

    -Ne cam grăbim. Am vrea doar să știm că suntem pe drumul bun.

    -Am putea spune că sunteți pe drumul cel bun, dar nu știu dacă veți rămâne pe acest drum și nu vă veți rătăci. De aceea, eu zic să coborâți, să luați o pauză. O să vă aduc o cană cu apă. Apoi vă explic eu cum e cu drumul.

    Am văzut că omul insistă să coborâm, am oprit motorul și ne-am dat jos.

    -Uneori drumul e simplu și poate fi parcurs din inerție. Altădată e nevoie de ceva aprofundare a traseului. Voi aveți de parcurs câțiva kilometri în care ușor vă puteți rătăci.

    Omul ne-a explicat că drumul pe care ne aflam era unul puțin circulat, destul de complicat, cu intersecții nesemnalizate. Noi am setat GPS-ul să ne ducă pe drumul cel mai scurt. Dar nu întotdeauna drumul scurt e și cel mai bun. Așa că la o intersecție ne abătusem de la drumul asfaltat.

    Ne-a descris traseul în amănunțime și ne-a recomandat să ne facem o notiță.

    Așa am făcut.Mai apoi, ne-am dat seama că omul avea dreptate. Traseul era foarte diferit de cel prin Slatina. Priveliștea era ciudată, cu multe sonde părăsite, stâlpi de energie electrică abandonați. Uneori drumul șerpuia prin păduri. La nici o intersecție nu am găsit indicatoare. Cu siguranță ne-am fi rătăcit! De ales

    A trecut ceva timp de la acea călătorie și din când în când, îmi amintesc cu plăcere de înțelepciunea acelui țăran oltean. Luați de problemele cotidiene nu mai avem timp să aprofundăm. Cădem în rutina zilnică în care nu mai e loc de analize, de inovare, ci doar rutină.Această rutină însă ne aduce demoralizarea, plafonarea și automulțumirea.

    E bine ca din când în când să ne facem o analiză, propria analiză, pentru a stabili dacă suntem pe drumul cel bun sau poate ne-am abătut cumva. E bine ca din când în când să ne revizuim scopurile funcție de toate oportunitățile ce se pot ivi.

    Și când e cea mai bună perioadă din an pentru a face o astfel de analiză dacă nu perioada Sărbătorilor de iarnă?! Vă invit pe toți să vă faceți propriul bilanț și să vă stabiliți noi scopuri. Dacă e să discutăm de afaceri, oportunitățile de finanțare din fonduri europene trebuie luate în calcul. Vă doresc multe succese!