Categorie: Poezie

Poezii și reflecții în versuri scrise de Ionel Popa.

  • Turcul, parașuta și portofelul

    Turcul, parașuta și portofelul

    Iată-ne ajunși la mare,
    O dorință împlinită,
    În Antalya, la soare,
    Viața curge liniștită. 

    Sus pe cer, în depărtare,
    Văd turiști mai zvăpăiați,
    Care și-au dorit să zboare,
    De-o parașută agățați.

    Îmi spuneam că nu au minte,
    Riscul este mult prea mare,
    Eu voi fi băiat cuminte,
    N-am venit să mor la mare!

    Soția însă alt gând are:
    „Cu parașuta vreau să zbor!”
    Mă gândeam la vreo scăpare
    Și-L chem pe Domnul în ajutor! 

    Spre-mbarcare merg agale,
    Număr banii, fac socoată:
    „Doamne, fă cumva pe cale,
    Să nu fie suma toată!”

    Ajunși la locul de-mbarcare,
    Dau de-un turc și-ntreb de plată,
    O fi vreo șansă de scăpare,
    Dacă n-avem suma toată?

    Dar turcul, calm și zâmbitor,
    Îmi spulberă speranța iară:
    „Tamam, tamam1! Plecați la zbor!
    Para sonra2… până diseară!”

    Mi-am zis în gând: „S-a terminat!
    Cum să mai dau înapoi?”
    Turcul ne-a și echipat,
    Repede, pe amândoi.

    Ne urcăm în barcă-ndată,
    Ce ne duce-n ritm alert,
    Spre-o șalupa-n larg aflată,
    Îmi fac curaj, încă-s inert.

    Pe șalupă mă „gătește”,
    Prind pe mine chingi și ham,
    Un alt turc mă instruiește,
    Dar în turcă… habar n-am! 

    N-apuc bine să-mi dau seama,
    Că șalupa a și pornit,
    Simt cum mă cuprinde teama,
    Sub parașută m-am chircit!

    Și pe măsură ce urcam,
    Inima-mi bătea mai tare,
    Priveam în jos și mă miram:
    Orice om, furnică-mi pare!

    Și când credeam că-s singurel,
    (Nimeni n-ar ști că-s speriat),
    O dronă vine ușurel,
    Și roată-mprejur m-a filmat!

    „Au trimis-o să mă vadă,
    Dacă n-oi fi leșinat!”
    Și-am dat din mână, drept dovadă:
    „Viu sunt, iată, n-am clacat!”

    Un zâmbet larg am afișat,
    Către ai mei admiratori,
    De parcă totu-i minunat,
    Deși mă străbăteau fiori!

    Mă străduiam cumva să par
    Că-s curajos și chiar viteaz,
    Soția mea n-avea habar
    Cât de real e-al meu „extaz”!

    Într-un final m-au coborât,
    Pe șalupă-i mult mai bine,
    Încet, încet mi-am revenit:
    „Să zboare alții, nu-i de mine!”

    N-am avut prea mult răgaz,
    Soția mea urma la rând,
    Iar eu eram deja viteaz,
    O-ncurajam de jos, zâmbind!

    Și-a decolat și dumneaei,
    Plutind deasupra mării line,
    Acum venise rândul ei,
    Iar eu, de jos, mă simt mai bine!

    Când zborul nostru s-a sfârșit,
    Am revenit voioși la mal,
    Credeam că totu-i isprăvit,
    Dar mai urma ceva-n final!

    Ne-au arătat, zâmbind, apoi,
    Ce drona-n zbor înregistrase:
    Un film în care eram noi
    Cu chipuri… foarte curajoase!

    Și poze multe, de pe barcă,
    Cu noi prin aer atârnați,
    Privindu-le, uitasem parcă
    Cât am fost de speriați!

    „Çok güzel3! Ce amintire!”
     Ne-ndemna turcul zâmbitor,
     Iar eu gândeam: „Ce ispitire…
     Altă dată o să mai zbor?”

    Filmul, pozele, firește,
    Le voiam spre neuitare,
    Dar când prețul ni-l rostește,
    Mai zburam o dată-n zare!

    Turcul, dibaci negustor,
    Știa bine meseria,
    Ne zâmbea cuceritor
    Și ne sporea bucuria.

    Bani la noi tot nu aveam,
    Dar turcul, fără ezitare:
    „Tamam! Încredere eu am,
    Vă dau și poze și filmare!”

    Așa că turcul m-a-nvățat,
    Mai bine ca la MBA4:
    Clientul, dacă-i încântat,
    Mai scoate încă niște lei!

    Parasailing5 doar am vrut,
    Cedând acestei ispitiri,
    Dar turcul, meșter priceput,
    Ne-a vândut și amintiri!

    Mulți bani, e drept, am cheltuit,
    Dar ne-am întors cu bucurie,
    Cu film și poze-am revenit,
    Și clipe dragi pentru vecie!

    Iar azi mă uit la filmulețe,
    Sunt amintiri de neuitat,
    Par acum isprăvi mărețe,
    Întreaga plată a meritat!


    1. „Tamam, tamam!” (turcă) – „Bine, bine!”, „În regulă!” ↩︎
    2. „Para sonra” (turcă) – „Plata mai târziu” / „Banii mai târziu”. ↩︎
    3. „Çok güzel” (turcă) – „Foarte frumos!” ↩︎
    4. MBA (Master of Business Administration) – program de studii avansate în administrarea afacerilor și management. ↩︎
    5. Parasailing – zbor recreativ cu parașuta, deasupra apei, prin tractarea acesteia de către o ambarcațiune. ↩︎

  • Lecție

    Lecție

    Am fost bun și a fost rău,
    Am fost rău și a fost bine,
    Am fost rău și a fost rău,
    Am fost bun și a fost bine.

    Totul mi-a părut ciudat,
    Să-nțeleg mi-a fost cam greu,
    Însă-așa am învățat
    Să mă-ncred în Dumnezeu.

  • Grijă mare la votare!

    Grijă mare la votare!

    În ţara noastră, frăţioare
    Iată! Îi rostul de schimbare!
    Poporul fiind batjocorit
    Mulţi în stradă au ieşit
    Şi-au strigat în gura mare
    Asta nu e guvernare,
    Vrem schimbare!

    Tineri mulți și-au pierdut viața,
    Iar durerea umple piața.
    Prea mult rău s-a petrecut
    Și paharul s-a umplut.
    Glasul străzii, vehement,
    Se ridică insistent:
    „Jos guvernul incompetent!”

    Durerea fiind aşa de mare
    Schimbarea-i cu justificare
    Dar să vezi de-acuma vere
    Toţi avem câte o părere.
    Fiind lipsuri se tot cere
    Câte-n lună şi în stele
    Opoziţia se vrea… la putere!

    Mulţi doresc câte-un ciolan
    Şi de-ar fi cât mai băban
    Pentru asta dau din coate
    Lupta-i pe viaţă şi moarte
    Detractorii-s puşi pe treabă
    Să vezi cum se dau în stambă
    Vrem puterea în mare grabă!

    Când nu prind ciolanul gros,
    Bun e chiar și câte-un os:
    Câte-un post, o sinecură,
    Să le pice ceva-n gură.
    Ăsta-i vis de parvenire,
    Demnitari în devenire…
    De-asta vor mulți primenire!

    Dacă mergi acum în piaţă
    Poţi să iei şi-un pumn în faţă!
    Să n-atragi o mare ură
    Ai grijă ce spui din gură
    Şi pe cine vei susţine
    Sau mai bine te-ai abţine
    Dacă-l vor pe…. nu ştiu cine!

    Lumea strigă acolo în stradă
    Şi pe net e mare sfadă
    Nu mai e pic de răbdare
    Şi-i o mare încordare
    Guvernu-i vinovat de toate
    E prea multă nedreptate
    Şi aşa nu se mai poate!

    În stradă nevoile-s multe
    N-are cine să le asculte
    Când e criză şi durere,
    Se ascund cei de la putere
    Însă apar de nu ştiu unde
    Mulţi cu interese oculte
    Jos partidele corupte!

    Unii îl vor pe nu ştiu cine
    Dar la UE nu dă bine
    Alţii vor pe nu ştiu care
    Însă e pătat cam tare
    Toţi am vrea prosperitate
    Ni se dă… austeritate
    Jos corupţii, vrem dreptate!

    Vreau să spun că nu e bine
    Să mă cert eu şi cu tine
    De la puterea ce vine.
    Cine vine-i pentru sine!
    Dacă ar fi cinstiţi măi frate
    Şi-ar avea şi demnitate
    N-ar dori imunitate!

    Doamne, vezi de tineret
    Că-s folosiţi, nu-i un secret
    Calea lor le luminează
    Şi să-i ai mereu în pază.
    De-i nevoie de schimbare
    S-avem bună guvernare
    Dă-ne minte la votare!

    Scrisă în urma tragediei de la Colectiv

  • Fii un om de omenie

    Fii un om de omenie

    Când se naște, omul plânge,
    Mama lui la piept îl strânge.
    E firav, neajutorat,
    Crește dacă-i protejat.

    Mai apoi, doar joaca-i place,
    Toată ziua asta face;
    Dacă-i liniște acasă,
    Nicio grijă nu-l apasă.

    Omul crește, se-mplinește,
    Singur drumul și-l croiește;
    Viața-i pune-o întrebare:
    Câtă omenie are?

    Unii nu văd decât bani,
    Tot mai reci, mai inumani;
    Oricât au, nu-i de ajuns:
    Lăcomia i-a pătruns.

    Alții vor multă putere,
    Nu se-opresc doar la avere;
    Lumea-n pumn vor s-o cuprindă,
    Stăpânirea să-și întindă.

    Și ațâță-ntregi popoare,
    Semănând în jur teroare;
    Case ard, se frâng destine,
    Străzi întregi ajung ruine.

    Sub lozinci religioase,
    Se fac crime odioase;
    Multe vieți nevinovate
    Sunt curmate-n atentate.

    Omule, ființă slabă,
    Reculege-te degrabă!
    De te afli în eroare,
    Nu-i târziu pentru schimbare.

    Lasă goana după bani!
    Vei trăi tu mii de ani?
    Nici averea, nici puterea
    Nu-ți pot stăvili durerea.

    Fă-ți răgaz pentru-o plimbare,
    Să te bucuri de o floare,
    De un tril de ciocârlie,
    De miei albi pe o câmpie.

    Viața noastră-i scurtă tare,
    N-o umbri cu supărare!
    Lasă-ți inima să cânte,
    Nu lăsa griji s-o frământe.

    Fii un om de omenie,
    Lasă-n urmă bucurie;
    Iar când îți stă la-ndemână,
    Spre sărmani întinde-o mână.

  • Vorba bună este leac

    Vorba bună este leac

    Astăzi viața-i tot mai dură,
    Oameni încleștați de ură,
    Nu mai știu de Dumnezeu,
    Și se-nțeleg tot mai greu. 

    Răni adânci și suferință
    Lasă-n jur cu ușurință,
    Lipsiți parcă de simțire,
    Banul le e-n gând și-n fire. 

    Duc o viață de hârciogi,
    În relații-s demagogi,
    Luptă-ades pentru putere,
    Strâng cu lăcomie avere. 

    Inimile li-s de piatră,
    Omenia-i lepădată,
    Cred că tot li se cuvine,
    Chiar și ce nu le-aparține.

    Unde-i lipsă de căldură
    Și-ntre oameni multă ură,
    Vorba bună este leac,
    Chiar la sufletul posac.  

    De vezi omul supărat,
    Spune-i doar: „Ești minunat!”
    Stai cu el, ascultă-l bine,
    Și prin gesturi îl susține. 

    Celui ce s-a remarcat,
    Spune-i: „Tu ești talentat!”
    Sporește-i stima de sine,
    Și-l îndeamnă spre mai bine. 

    Iar de-i omul săritor,
    Și îți sare-n ajutor,
    Tu să-i spui: „Ești admirabil!”
    Și va fi și mai amabil.

    Iar de-i omul săritor,
    Și îți vine-n ajutor,
    Tu să-i spui: „Ești omenos!
    Și la suflet generos.” 

    Aceste vorbe însuflețesc
    Și-ntre oameni punți clădesc.
    Să le dăruim mereu
    Și la bine, și la greu.

  • Povestea unui copil

    Povestea unui copil

    Un copil orfan de mamă,
    Cu un tată mereu beat,
    Zi de zi trăia cu teamă,
    Să nu fie înstrăinat.

    Era harnic și cuminte,
    Muncea pân’ la istoveală,
    Și-avea ținere de minte,
    Și fruntaș era la școală.

    Mai mereu trist și abătut,
    Copilul pe ascuns suspină,
    Că tatăl său iar l-a bătut,
    Fără să aibă vreo vină.

    Să se plângă, n-avea cui,
    Să-l alinte, n-avea cine,
    Se ruga doar Domnului
    Să-i fie și lui mai bine.

    Cine să-l îmbrățișeze,
    Cin’ să-i dea și lui povață,
    Cine să-l încurajeze,
    Să-l îndrume-n a lui viață?

    Anul este pe sfârșite,
    Sărbătorile sosesc,
    Cete vesele, grăbite,
    Plugușorul pregătesc.

    Copilul nostru cel orfan,
    Simte și el un fior,
    Acum, la sfârșit de an,
    Gându-i stă la plugușor.

    Însă-n ziua de Ignat,
    Tatăl porcul vrea să-l taie,
    De cu zori s-a îmbătat,
    Și picioarele-i se-nmoaie.

    Copleșit de neputință,
    Pe copil s-a descărcat,
    Pierzând orice chibzuință,
    Mai apoi l-a și-njunghiat.

    Ce tristețe, ce păcat,
    Să moară-n ajun de Crăciun,
    Un copil nevinovat,
    Un copil atât de bun!

    La știri se laudă progresul,
    Prosperitate e în țară,
    Așa ne spune iar alesul,
    Când la vot ne cheamă iară.

    Dar oare ce fel de progres,
    Când, iată, mor nevinovați?
    Nu-i oare și-un dezinteres
    Al celor ce au fost votați?

    14.01.2023

    În memoria lui Andrei, copilul din Pădureni, județul Vaslui, ucis de propriul tată în preajma Crăciunului din 2022.

  • Rugăciune

    Rugăciune

    Doamne, Tu ce l-ai creat pe om,
    De poți, mai umblă-i pe la cromozom,
    O mutație să primească
    Și doar iubirea s-o cunoască.

    Doamne, pe om dacă-l iubești,
    Nicicând să nu-l părăsești,
    Că firea lui e mult prea slabă,
    Prin viață trece-n mare grabă.

    De capul lui cum l-ai lăsat,
    Se duce repede-n păcat,
    Se crede pe pământ etern
    Și-și face din viață infern.

    Arată-i, Doamne, armonia,
    Fă-l să uite lăcomia,
    Scoate-l din nemulțumire,
    Să poată-o floare să admire.

    Doamne, scapă-l de angoasă
    Și fă-i viața mai frumoasă,
    De-i arivist, mai potolește-l,
    De-i egoist, atunci smerește-l.

    De-i om frustrat că vrea mai mult,
    Să-i potolești al său tumult,
    Trimite-i semn și-l luminează:
    E sănătos? Asta contează!

  • Opriți lupta!

    Opriți lupta!

    Opriți lupta, voi nebuni,
    Vă bateți numai cu minciuni,
    Mințiți poporul an de an,
    Vi-i gândul numai la ciolan. 

    Ați depășit orice măsură,
    În popor sădiți doar ură,
    Ați rămas făr’ de rușine,
    Dacă vouă vă e bine. 

    Opriți luptele sterile,
    Ce-ajută doar camarile,
    Vă-nfruntați ca niște câini,
    Spre folosul unor străini. 

    Din ce-ați promis multe-ați uitat,
    Imediat ce v-am votat,
    Păreți o tagmă de golani,
    Ce-și bate joc de cei sărmani. 

    Opriți lupta, nu-i de bine,
    Țara-i plină de suspine!
    Ascultați și talpa țării,
    N-o lăsați pradă uitării. 

    V-amintim c-ați fost votați,
    De țară să vă ocupați,
    Nu de certuri televizate,
    Unde toți aveți „dreptate”. 

    Unul mai deștept ca altul,
    V-a cuprins împielițatul,
    Gândul vostru-i tot la furt,
    Sufletul vi l-ați corupt. 

    Opriți lupta, că e criză,
    N-o învingeți c-o acciză,
    Faceți legi să fie bine,
    Binele să-l simtă oricine.  

    Voi păreți doar derbedei,
    Duceți lipsă de idei
    Vă doriți toți la putere,
    Ca să puteți face avere. 

    Vă luptați și cu românii,
    Mai nou țineți cu străinii,
    Vă credeți stăpâni pe țară,
    Iar poporul vi-i povară! 

    Bunul-simț vi l-ați pierdut,
    De vreodată l-ați avut!
    Nu contați pe competență,
    Vă doriți doar influență. 

    La justiție vreți supuși,
    Ca la teatrul de păpuși,
    Dacă judecata-i strâmbă,
    Hoțul liniștit se plimbă. 

    Ce fel de regulament
    Aveți voi prin Parlament?
    Că mai mult dormiți la slujbă,
    Vă treziți numai la vrajbă! 

    Încercați să și gândiți,
    Soluții bune să găsiți,
    Dacă tot poftiți la arme,
    Bateți-vă în programe. 

    Faceți strategii solide,
    Cu respect între partide,
    Faceți pace cu românii,
    N-o mai faceți pe stăpânii.

    Luați idei de la oricine,
    Facă țării numai bine,
    Opoziție, fii activă,
    Și, mai ales, constructivă. 

    Opriți lupta dintre voi,
    Țara are alte nevoi,
    Avem probleme, nu-s puține,
    Nu ne faceți de rușine! 

  • Haideți, prieteni!

    Haideți, prieteni!

    Haideți, prieteni, să umplem ghetuțe,
    Cu dulciuri și jocuri, mănuși și hăinuțe,
    S-aducem un zâmbet unor copilași,
    Ce cresc printre lipsuri și sunt nevoiași. 

    Haideți, prieteni, ne-o cere Hristos,
    Să dăruim din ce-i de prisos,
    Hai să arătăm că nouă ne pasă,
    De cei oropsiți ce nu au o casă. 

    Pe Moș Nicolae să-l simtă și-acei,
    Ce stau azi în casă că n-au încălței,
    Le-om duce ghetuțe să pună-n picioare,
    Să meargă la școală chiar și pe ninsoare. 

    Să vă fie gândul la cei ce-s orfani,
    Un fes și-o gecuță, la cei mai sărmani,
    Ghiozdan și caiete, la cei cu mulți frați,
    Haideți, prieteni, prisosul să-l dați! 

  • Rostul toamnei

    Rostul toamnei

    Dragă-mi este primăvara,
    Când natura se trezește,
    Și la fel iubesc și vara,
    Când și soarele zâmbește. 

    Chiar și iarna cea geroasă,
    O iubesc de-i cu zăpadă,
    Însă toamna cea mănoasă,
    O iubesc făr’ de tăgadă! 

    Pere, mere, prune, nuci,
    Pomi cu ramuri încărcate,
    De prea multe fructe dulci,
    Belșug e pe săturate. 

    Gospodinele prepară,
    Bunătăți din zarzavat,
    Rafturile din cămară,
    Burdușite-s de iernat. 

    Gem, zacuscă sau dulceață,
    Din toate câte un pic,
    Gospodina cea fâșneață
    Nu va uita de nimic! 

    În vie, strugurii sunt gata,
    Pregătiți s-ajungă în cramă,
    Din teasc must va curge-ndată,
    Vom bea vinul cu pastramă. 

    De-i Fetească sau Merlot,
    Chardonnay sau Bohotin,
    Poate fi și-un bun Pinot,
    Adevărul stă în vin! 

    Mai apoi țuica se face,
    La cazanul din alamă,
    Iar la iarnă mult ne place,
    Să cinstim de bună seamă!

    Din pădure tot mai des
    Ies căruțele cu lemne
    De la munte înspre șes
    Frigul va veni, pesemne.

    Nunțile sunt programate,
    Peste tot e voie bună,
    Orchestrele-s solicitate,
    La sfârșit de săptămână. 

    O melancolică stare
    Mă încearcă uneori
    Privind pe cer…nu-i de mirare
    Se duc cârduri de cocori.

    Multe păsări călătoare
    Părăsesc luncile noastre,
    Se tot pierd în depărtare,
    Sus, în zările albastre.  

    Și copacii se dezbracă,
    Întâia brumă de-i atinge,
    Frunza tremură și pleacă,
    Vântul rece o învinge. 

    Natura parcă amorțește,
    Crângul tace, câmpu-i gol,
    Ziua tot mai mult descrește,
    Iarna vine-ncet, domol. 

    Cine taina-i înțelege,
    Toamna bine o cunoaște:
    În natură-i veche lege —
    Ce apune iar renaște!