Categorie: poezie

Poezii și reflecții în versuri scrise de Ionel Popa.

  • FCSB sau fotbalul ca la stână – Ionel POPA

    gigi-becali-cioban-foto-prosport.ro_

    Acum câțiva ani am cunoscut un cioban în județul Vrancea. Am ajuns la stâna lui cu niște prieteni interesați să cumpere oi. Fiind doar martor, am asistat la început foarte pasiv la felul cum decurgeau negocierile. Am sesizat însă că omul era foarte bine pregătit în domeniu. Aranjase oile, le separase….și ne împuia capul cu marile calități ale oilor. Ba că fată doi miei, ba că dă mult lapte… Ne-a arătat și oi care, spunea el, sunt pentru sacrificare fiindcă nu-s prea bune. Noi nu prea puteam verifica cele spuse de cioban dar pledoaria lui era grozavă! Într-un final negocierile au luat sfârșit și ne-am retras pentru a ne cinsti sărbătorind afacerea bună făcută de fiecare. După ce ni se mai dezlegase limbile, am încercat să mi-l apropii pe cioban și am reușit cumva. Nefiind interesat să achiziționez oi, nu s-a ferit să-mi divulge câteva secrete de-ale meseriei lui. Spre surprinderea mea am aflat că nu vânzarea de brânză sau de miei l-au făcut drept unul dintre cei mai prosperi ciobani. El spunea că brânza e cam aceeași la toți și dacă se respectă condițiile de igienă, toți pot face o brânză de calitate. La fel, mieii, nu diferă prea mult de la un cioban la altul. Ceea ce l-a făcut bogat era comerțul cu oi! Știa cum să-l facă și asta-i aducea venituri considerabile! Văzusem cu ochii mei cum procedase cu prietenii mei. Lua oi de la alți ciobani care se duceau spre faliment, le dădea o față comercială, apoi croia câte o mică legendă despre fiecare pe care o spunea clienților. Strașnic cioban!

    Iată că mai avem unul care din cioban a ajuns patron de echipă fotbalistică! Și nu una oarecare! E patronul fostei echipe Steaua București, echipă la care eu am ținut foarte mult în tinerețe. De ce? Pentru că eu asociam echipa cu setul de valori al armatei: seriozitate, disciplină, patriotism curat etc. Mai regăsim aceste valori la FCSB? Eu nu mai găsesc astfel de valori!

    Nici nu mă miră! Becali a crescut la stâna unui cioban. Ceea ce știe cel mai bine să facă e să speculeze. Asta a învățat, asta face! Nici o afacere care să necesite abilități de manager nu i-au ieșit! Având o avere destul de mare obținută tot pe căi speculative, reușește să țină o echipă sus în clasament. Ceea ce nu reușește și nici n-are cum, e să-i păstreze setul de valori! FCSB nu are nimic din spiritul Stelei. Și pe măsură ce timpul trece, FCSB nu mai are nimic din fosta Steaua. E nevoie de investitori în fotbal, dar de adevărați investitori! Revoluția în acest domeniu o poate face nimeni altul decât Gheorghe Hagi! Investind cu cap, iată că el ajunge în fruntea clasamentului. După cum se arată lucrurile, începe o adevărată epocă Hagi. O să vedem că sistemul lui Becali desprins din sistemul de lucru al ciobanilor, se va prăbuși. Sistemul lui Becali înseamnă risipă mare de capital chiar dacă mai recuperează pe seama achizițiilor de la echipele în degringoladă. Becali nu știe să producă jucători, Hagi știe! Fotbalul lui Becali se ține cu bani mulți în timp ce fotbalul lui Hagi se autofinanțează. E o mare diferență. Hagi se constituie într-un exemplu de „Așa da”, Becali într-unul de „Așa nu”! Până și suporterii Stelei se detașează de echipa lui Becali! La urma urmei, de ce să pui suflet pentru o echipă care se constituie în jucăria preferată a unui om de un egoism feroce? Ce valori transmite Becali? Unde-i fair-play la FCSB? Ce ar fi de învățat de la o astfel de echipă? Antrenori umiliți, jucători umiliți, scandaluri unul după altul…… Am iubit Steaua, dar Steaua nu e FCSB! Revoluția lui Hagi e pe cale să se producă și prima victimă va fi sistemul lui Becali! Și fotbalul românesc are nevoie de o astfel de revoluție!  Asta-i ce cred eu fără a fi implicat direct în fotbal. Sunt un simplu observator care s-a săturat de lăudăroșeniile lui Becali, de speculațiile lui Becali, de idioțeniile lui Becali când vorbește de tactici din fotbal!

    Hai Viitorul!

  • Între prea mult și prea puțin – Ionel POPA

    Între prea mult și prea puțin – Ionel POPA

    Ample proteste au avut loc în România cum nu am mai avut din 1990 încoace! Situația încă nu s-a calmat, prevăd încă o săptămână de foc. Societatea s-a împărțit în două tabere, ațâțate de televiziuni, presa scrisă, formatori de opinie și bineînțeles, de conducători de partide, fiecare cu anumite interese. Cei din tabăra ce susțin guvernul i-au demonizat pe cei din cealaltă tabără în fel și chip. Bineînțeles că și președintele nostru a primit o groază de-a etichete. Se lansează fel de fel de acuzații, fel de fel de amenințări, se fabulează enorm demult chiar de către persoane la care nu m-aș fi așteptat niciodată…. Foarte mulți din afară ne laudă, ne dau ca exemple, unii din interior critică protestele…. Și totuși ce s-a întâmplat cu România?

    Eu am o explicație care e foarte simplă, de altfel și ușor de demonstrat.

    Analizând protagoniștii celor două tabere constatăm că una e formată din susținătorii PSD, respectiv mare parte din aparatul bugetar, pensionari, asistații sociali, adică de cei care depind mai mult sau mai puțin de stat. Ceilalți, protestatarii, sunt cei ce lucrează în mediul privat, sunt antreprenori, angajați ai multinaționalelor la care s-au atașat studenți, tineri dornici de-o viață mai bună în țara lor. Paradoxal, în prima tabără se regăsesc chiar în eșalonul de frunte, guvernanții, parlamentarii puterii, șefi de organizații PSD, așa-numiții baroni locali, mulți cu averi foarte mari făcute în mare parte din afaceri cu statul.În aceeași tabără întâlnim asistații social, pensionarii cu pensii mici, populația din mediul rural, taman cei ce trăiesc de pe o zi pe alta. Cum de s-au alăturat cele două categorii formând așa o tabără? Explicația e că cei ce au prea puțin sunt la mâna celor ce au prea mult. Ce săraci sunt masa de manevră a puterii de mulți ani de zile. Analizând sursele de venit, vom putea lesne să ne dăm seama că tabăra susținătorilor PSD trăiesc pe seama bugetului de stat mai mult sau mai puțin. Și cine alimentează acest buget? Până acum câțiva ani acest buget era alimentat și de privatizări. Mai era ce vinde. Apoi mai era alimentat și de credite-FMI, Banca Mondială etc. Acum nu prea mai este alimentat decât din zona celei de-a doua tabere-impozitele și taxele plătite de IMM-uri incluzând structurile complete de personal.  Acestea fac eforturi uriașe de a se menține pe linia de supraviețuire împovărate de fiscalitate, de facilități reduse la export(lipsa infrastructurii etc), mai nou, lipsa de forță de muncă performantă(tinerii muncesc pe alte meleaguri). Iată că această categorie nu mai poate duce povara! Această categorie care dorește mai mult și care reprezintă clasa de mijloc, și aici includ și fermierii care plătesc impozite, NU MAI POATE ȘI NU MAI VREA să ducă în spate cheltuielile celorlalți! Să-i demonizăm ba că-s soroșiști, ba că sunt manipulați de Iohannis etc sunt greșeli enorm de mari! Acestia sunt esența tare a României. Au capul pe umeri, gândesc singuri, nu-s prea dependenți de nimeni și vor un trai mai bun! În loc să-i demonizăm, ar trebui să-i lăudăm pentru că ei duc greul! Muncesc și bugetarii, nimic de zis, au muncit și pensionarii, nimic de zis. Dar eu pun o întrebare: ce s-ar întâmpla dacă întreaga clasă de mijloc ar părăsi țara? V-ați gândit la asta toți cei care strigați că protestul e ilegal, că nu au autorizație, că-s incitați etc. Semnalul lor e foarte clar și cine e înțelept îl va prinde. Așa nu se mai poate! Cu adevărat trebuie crescută clasa de mijloc, clasa care aduce plus-valoare, clasa care produce pentru export etc. Nu bateți în multinaționale că faceți o imensă greșeală! Ferească sfântul să plece și ăștia! Au creat multe locuri de muncă bine plătite!

    Nu mai bateți în UE până nu vă informați suficient asupra avantajelor aderării! Infrastructura rurală în bună parte s-a făcut cu fonduri UE. Personalul din administrație, mare parte s-a instruit  cu fonduri UE. Multe investiții în IMM-uri s-au făcut cu fonduri UE. Avem acces la experiența altor state în mai toate domeniile vieții sociale. Chiar nu reușim să vedem aceste lucruri? UE are un Parlament din care fac parte și reprezentanți români. Ei știu cum se pune problema acolo.Dacă întâmpinăm probleme în aplicarea standardelor UE nu înseamnă că UE nu e bună! Înseamnă că noi mai avem de învățat. Vrem pași mai rapizi? Să ne concentrăm pe accesarea fondurilor nerambursabile! Să facilităm accesul la fonduri.Să fim mai serioși în administrarea resurselor și să facilităm crearea de locuri de muncă bine plătite astfel încât românii să rămână în țară și să contribuie la PIB-ul nostru, la fondul nostru de pensii, la fondul nostru de șomaj etc. Să nu mai plece absolvenții de studii superioare prin alte state iar noi să ducem lipsă de medici, de profesori etc.

    Am dorit să pun pe hârtie aceste rânduri pentru că și eu fac parte din clasa de mijloc și înțeleg foarte bine ce înseamnă această clasă. Cunosc ofurile păturii de jos, știu că vor mai mult ajutor, dar ajutorul pentru ei este cules de stat de la clasa de mijloc. Cunosc ofurile clasei conducătoare, știu ce vor-contractele cu statul distribuite preferențial din care să scoată profit cât mai mare. Dar și ei trebuie să se gândească la faptul că un buget gras pe termen lung rezultă din taxarea cu puțin a cât mai mulți nu prin spolierea câtorva.

    Ca atare, voi susține orice măsură care simt că determină creștere economică, orice măsură care încurajează și sprijină exporturile, orice măsură care determină creșterea numărului locurilor de muncă, indiferent cine le-ar lua! Și da, susțin protestatarii din Piața Victoriei pentru că ei cer ceva normal – mai mult respect de la guvern!  Dragnea și echipa sa au vrut să ne tragă pe sfoară! O spunem noi dar o spun și membri PSD care au măcar o brumă de onestitate. Ce guvern serios e ăsta care imediat după instalare pune ca prioritate majoră grațierea și amnistierea celor cu probleme penale? Dacă cei din pătura de jos se târâie după PSD indiferent cum ar oscila, cei din clasa de mijloc vor seriozitate, vor predictibilitate, vor să-și dezvolte afacerile și sunt îngrijorați dacă se vor mai accesa fonduri de la UE.Sunt interesați dacă nu cumva li se vor bloca exportul sau importul pe undeva din cauza nesăbuinței vreunui ministru.

    Nutresc speranța că înțelepciunea va învinge.Cu toții am învățat câte ceva din protestele ultimelor zile. Sper ca România să se reseteze după această perioadă și să capete un alte elan.

    Doamne, binecuvântează România!

  • Deșteptarea, până nu-i prea târziu! – Ionel Popa

    Avatarul lui Popa IonelIonel Popa

    „Cei care nu pot învăţa din istorie sunt condamnaţi să o repete.” George Santayana

    Cine știe cât de cât istorie, conștientizează că pericolul cel mai mare pentru un stat îl reprezintă lupta internă pentru putere. Aceasta reprezintă cauza cea mai des întâlnită care a determinat destrămarea statelor, imperiilor sau regatelor. E suficient să ne uităm la vecinii noștri, respectiv Ucraina, pentru a da credit afirmației de mai sus. Lupta pentru putere este alimentată cel mai adesea din exterior, fie că acele entități au interese în zonă, fie că li se cere sprijinul de una din fracțiuni implicate în luptă promițându-li-se ceva. Să ne reamintim un episod petrecut chiar la noi, la 28 iunie 1940 când am cedat Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței către URSS fără nici un pic de rezistență. Fotografia de mai sus este preluată de pe pagina: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ocupa%C8%9Bia_sovietic%C4%83_a_Basarabiei_%C8%99i_Bucovinei_de_nord.

    La conducerea statului era regele Carol al-II-lea, un…

    Vezi articolul original 606 cuvinte mai mult

  • Nu sta la mila nimănui! – Ionel Popa

    Nu sta la mila nimănui! – Ionel Popa

    Avatarul lui Popa IonelIonel Popa

    Dacă este sărăcie pe la noi, apoi să știți că uneori o merităm! Una dintre cauzele importante este că săracul stă la mila Domnului. Păi la câte suflete sunt pe pământ, când să mai aibă grijă și Dumnezeu de toți? Oare tu, naivule nu te gândești că s-ar putea să te piardă din vedere? Oare nu vezi că sunt în jur oameni năpăstuiți, cu diverse handicapuri, cu diverse lovituri neprevăzute, oare nu vezi că în lume se petrec grozăvii pe care nici Dumnezeu nu le poate opri? Cum să te lași la mila Domnului? De altfel, un proverb spune: „Te rogi tu la Dumnezeu, dar pune și mâna pe coarnele plugului. ”

    Însă mai avem o cauză care e și mai naivă: să stai la mila statului! Guverne care mai de care se laudă cu ajutoarele date la cei săraci de parcă asta i-ar ajuta întradevăr! Dacă ești înțelept, află…

    Vezi articolul original 399 de cuvinte mai mult

  • Dorința românului din 1862 – Alecu Donici

    Dorința românului din 1862 – Alecu Donici

    Să fie România de-acum în veci unită
    Şi propăşind în toate să fie ea menită,
    La răsărit să-nalţe pavilionu-i sus,
    Ca cele de apus.

    Să aibă România industrie şi arte,
    Şcoli bune, răspândite în orişicare parte;
    Încât românii toţi să fie luminaţi
    Ca cei de stat bărbaţi.

    Să fie România întinsă, mare, lungă,
    Ca cei ce o aspiră la sânu-i să n-ajungă,
    Să turbe alungând-o şi rătăcind în dar,
    Să piară la hotar.

    Să aibă România puternică armată,
    În numele lui Ştefan ş-al lui Mihai chemată,
    Ca orişicând prudenţa o luptă-ar rândui,
    Să ştie birui.

    Să fie România tot binecuvântată,
    Ca ţară mult mănoasă, ca ţară-mbelşugată;
    Străinul să-i aducă a sale bogăţii,
    Pe-a ei producte vii.

    Să aibă România comori asigurate,
    Să aibă navigaţii, să-şi facă căi ferate;
    Comerţul ei să fie activ şi răspândit,
    Ca mijloc de-nflorit.

    Să fie Domnitorul de Dumnezeu lăsat,
    Ca să renască astfel frumoasa Românie,
    Întru eternitate mult binecuvântat;
    O fie, fie, fie!

    Alecu Donici, sau Alexandru Donici, (n. 19 ianuarie 1806, Piatra-Bezin, azi Donici, Orhei – d. 21 ianuarie 1865, Piatra Neamț) a fost un poet fabulist român basarabean.

  • De ce-ai dat, Doamne? – Grigore Vieru

    De ce-ai dat, Doamne? – Grigore Vieru

    Lui Ozea Rusu

    Copiii leşină, nu-i bine,
    Şi moarte picură din nori.

    Şi chiar izvorului îi vine
    Un fel de greaţă uneori.
    Atâtea vorbe şi minciuni,
    Atâtea seci promisiuni!
    De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
    Iar nu la floare şi la pom?!
    A prins a înălbi,
    Precum ninsorile,
    Şi tinereţea mea!
    Mai bine ar vorbi
    În lume florile,
    Iar omul ar tăcea!
    E falsă mila ori e mută,
    Iar crucea de la piept e joc.
    În moarte tot mai mulţi se mută,
    Văzând că-n viaţă nu au loc.
    Atâtea vorbe şi minciuni,
    Atâtea seci promisiuni!
    De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
    Iar nu la floare şi la pom?!
    A prins a înălbi,
    Precum ninsorile,
    Şi tinereţea mea!
    Mai bine ar vorbi
    În lume florile,
    Iar omul ar tăcea!

  • Povestea vasului crăpat

    Povestea vasului crăpat

    O femeie bătrână din China avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ, şi le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă.
    La sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de ruşine cu imperfecţiunea sa, şi se simţea atât de rău că nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!
    După 2 ani de aşa zisă nereuşită, cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor:
    – „Mă simt atât de ruşinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!”
    Bătrâna a zâmbit:
    – „Ai observat că pe partea ta de drum sunt flori, însă pe cealaltă, nu? Asta pentru că am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, şi, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai fi existat aceste frumuseţi care împrospătează casa.”

    MORALA:
    Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Trebuie să luăm fiecare persoană aşa cum este şi să căutăm ce este bun în ea. Deci, nu uitaţi să mirosiţi florile de pe partea voastră a drumului!

  • Întâi dragostea – Ernest Bernea

    Întâi dragostea – Ernest Bernea

    „Omul e singur şi sărac, ca un ecou fugar printre stâncile unui munte. Omul e trist, făptură rătăcită şi slabă, orfan al darurilor dumnezeieşti, sărman al înţelesului şi bucuriei, poartă deschisă tuturor îngenunchierilor.Om, omule bun, pune în cugetul şi fapta ta întâi dragostea. Întâi dragostea… Nu dragostea nesăţioasă, dragostea de bogăţie, de putere, de stăpânire, ci dragostea de frumuseţe, de lumină, de adevăr, dragostea mângâiere, îndemn şi creaţie. Nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care dăruie, care hrăneşte pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsă fluvial.

    Dragostea este cheia şi a veşniciei. Dragostea împrăştie urâtul, urâtul singurătăţii, topeşte răul, răul întunericului, alungă tiparele şi hotarele, alungă potrivniciile; aduce pretutindeni fiinţă nouă şi roditoare. Dragostea naşte şi pârguieşte rodul, transfigurează şi înalţă sufletul; prin ea dumnezeiasca faţă joacă focul luminilor de ape în lumea durerilor noastre. Acolo unde nu e dragoste, stăpânesc întunericul şi urâtul, acolo unde nu e dragoste înfloresc trufia, pizma, nedreptatea şi toate chipurile prostiei omeneşti.

    Omul care nu iubeşte nu înţelege nimic din lumea lucrurilor văzute şi ascunse. Graiul minunilor îi este cu desăvârşire închis. Acolo unde nu este dragoste nu este nici cunoştinţă adâncă. Este în firea omului să învingă prin dragoste. Dumnezeul întrupat ne-a dezvăluit lumea nouă, adevărul, viaţa şi puterea prin dragoste. Omul este om prin puterea dragostei sale. Să iubeşti un copac, o floare, un copil, o femeie, să iubeşti pământul aspru şi cerul boltit albastru, să iubeşti totul, chipuri şi sensuri, totul: joc, cântec, lumină, jocul şi armonia cosmică, să iubeşti îndeosebi omul, fratele tău, bun sau ticălos, tare sau slab, să-l iubeşti pe Dumnezeu cu puterile tale însutite peste fiinţa ta legată de păcat.

    Cine nu iubeşte, nu are simţuri; toate ferestrele, de la firicelul de iarbă la steaua ce clipeşte în liniştea depărtărilor, i se închid. Grăuntele de bine şi frumos ce-l purtăm în inima noastră îl dezvăluie şi-l creşte dragostea…

    Întâi dragostea. Dragostea care înfloreşte cireşul, care creşte copilul, care satură flămândul, care mângâie răstignitul, dragostea lui Dumnezeu pentru creaţia Sa. Aşa vine pacea, pacea desăvârşită, pacea raiului şi a vieţii veşnice. Pământul e uşor sub pasul tău, uşor ca arborul gândurilor pure, omule, lumina creşte şi înfloreşte pe buzele, pe ochii, pe cerul minunilor puse acolo de degetul lui Dumnezeu.

    Când ai pornit să fii om să ştii că dragostea e cea dintâi virtute, ea este semnul dezrobirilor. Cântecul tău se îneacă fără dragoste şi mâna ta bâlbâie. Caută sâmburele vieţii. E în tine!’

    Textul integral poate fi și ascultat în clipul următor. Audiție plăcută!

  • Pilda unui samurai

    Pilda unui samurai

    Lângă Tokio trăia un vestit războinic Samurai care a decis să-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune că în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.
    Într-o după-amiază, un luptător – cunoscut pentru lipsa lui de scrupule – a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul Samurai.
    Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la luptă, aștepta până când adversarul făcea prima mișcare și apoi contraataca cu viteză……

    În clipul ce urmează puteți asculta întreaga pildă. Audiție plăcută!

  • Milostenia, cheia ce deschide poarta Raiului

    Milostenia, cheia ce deschide poarta Raiului

    Textul „Milostenia, cheia ce deschide poarta Raiului” este un capitol al cărții „Puține cuvinte, multă iubire” scrisă de Ieromonah Hrisostom Filipescu.

    Autorul ne îndeamnă spre a fi milostivi cu cei din jurul nostru, așa cum ne învață Domnul Iisus Hristos de mai bine de 2000 ani.

    „Și astăzi putem fi oameni ! Când cel de lângă noi este în lipsuri să ne doară necazul lui ca și cum ar fi al nostru. Dacă nu avem ce dărui, să așezăm măcar un cuvânt bun la inima ce bate anevoios și răsuflă obosită de arșița acestei lumi umplută cu slăbiciuni omenești. Milostenia, spun părinții, izvorâtă din dragoste și o inimă sinceră, aplecată spre durerea celui ce suspină, este superioară postului, rugăciunii cu lacrimi, fecioriei și oricărei virtuți. Mila noastră față de semeni spală mulțime de păcate. Ea nu ține cont de naționalitate, religie, stare socială sau alte diferențe omenești. Milostenia nu întreabă cine este cel ce se află în nevoie, ci vede în oricine pe aproapele, altare ale dumnezeirii, deoarece există din dragoste, rădăcina vieții spirituale.”

    Clipul de mai jos prezintă integral textul. Imaginile au două surse-internetul, o parte și Asociația „Solidar”, o parte.