Categorie: Poezie

  • Solidari

    Solidari

    În vremurile-acestea, cu multă tensiune,
    Când violența, frate, e în ascensiune
    Și zilnic apar știri de prin alte state
    Despre lupte grele, cruzimi și atentate.

    Iar la noi în țară vedem suferință,
    Sărăcia, frate, pe mulți-i amenință.
    Pământul se pare, ajunge la străini,
    Iar noi, între noi, suntem tot mai haini.

    Este câte unul de averi obsedat:
    Nu-i ajunge-o casă, vrea întregul sat.
    Alții, din lăcomie, își construiesc palate,
    Adună ca hârciogii, de semeni stând departe.

    Dezbinarea, frate, lovește în națiune;
    La câte-om face față de-i multă fricţiune?
    Eu am îndoieli, dar îți propun ceva:
    Să fim mai solidari și multe-om schimba

    Și dacă astăzi, frate, tu ești îngenuncheat,
    Ți-oi întinde o mână ori îți voi da un sfat,
    C-așa e creștinește: să ne-ajutăm la greu,
    Şi asta mult îi place la bunul Dumnezeu.

  • Moșul și copilul

    Moșul și copilul

    — Bună dimineața, nene! Să ai o zi frumoasă!
    — Mulțumesc, copile, de n-o fi vreo vântoasă,
    Că, de-o bucată de vreme, și clima s-a schimbat,
    Iar mult prea des pământul se vede inundat.

    După cum se pare, vin zilele ploioase,
    Iar eu, cu reumatismul, le simt până la oase.
    Dar tu îmi pari cam trist. Ceva s-a întâmplat?
    — Ce înțelept ești, nene! Ce spui e-adevărat.

    Ieri am terminat școala și sunt puțin mâhnit:
    Când mi-au înmânat premiul, părinții n-au venit.
    Am fost doar cu bunica, ce-mi poartă acum de grijă;
    Ea merge greu de-o vreme și se sprijină-n cârjă.

    — Vai, mama ta-i plecată și tare-ți este dor…
    — E firesc să-mi fie, nene, sunt încă un minor.
    Tot ce-mi doresc e mama să se întoarcă-n țară
    Și-am să-i propun aceasta când va veni la vară.

    Va sta atunci cu mine o săptămână, poate,
    Apoi va pleca iarăși la muncă-n străinătate.
    — Te simți cumva, copile, de mamă neglijat?
    — Nu pot să spun aceasta; ar fi mare păcat.

    Îmi trimite haine, dulciuri și multe jucării;
    Cred că am chiar mai multe decât ceilalți copii.
    Mi-a luat o bicicletă anul trecut, în vară,
    Iar de vreo lună am primit și-o nouă chitară.

    Dar simt că uneori tânjesc după alint;
    Aș vrea să fiu în brațe la ea, nu vreau să mint.
    De-atâta dor, și ochii îmi dau ades în lacrimi:
    De ce îmi dă chiar mie viața aceste patimi?

    — Te înțeleg, copile, dar am și o dilemă:
    N-ai spus nimic de tată. Să fie vreo problemă?
    — De tatăl meu, să știi, nu mai cunosc nimic;
    Ne-a izgonit din casă când eu eram prea mic.

    Când mă gândesc la dânsul, îmi amintesc cu groază
    Cum o bătea pe mama, iar eu fugeam de-acasă.
    — Copile bun, îți spun că tare mă uimești:
    Ce cumpătat, frumos și matur tu gândești!

    Aș vrea să te ajut, dar nu prea pot, socot:
    Sunt bătrân și bolnav și mai cresc un nepot.
    Reține însă-un lucru: ești încă norocos;
    Vei fi bărbat ca mâine, să fii mereu curajos.

    S-o ai pe bunica este un lucru mare
    Și ai și o mămică de tine iubitoare.
    Dar ce-ai mai spune-atunci de biet nepotul meu?
    Părinții lui s-au stins și-l îngrijesc doar eu.

    Lui nimeni nu-i aduce nici dulciuri, jucării,
    Așa cum mai primesc, adesea, alți copii.
    Eu nu mai pot să lucrez, sunt bolnav acum,
    Iar pensia e mică și greu mă descurc oricum.

    — Să știi că ai dreptate: chiar sunt un norocos;
    Dacă m-aș plânge întruna, n-ar fi deloc frumos.
    Îți mulțumesc că, nene, cu drag m-ai ascultat;
    Mă simt deja mai bine, am fost doar întristat.

    Și mă gândesc că poate n-ar fi deloc rău
    Să îl cunosc odată și pe nepotul tău.
    Ne-om juca împreună, că eu le am pe toate,
    Iar multe dintre ele stau azi abandonate.

    Prin joaca noastră simplă ne-om alina-mpreună:
    O prietenie sinceră e-ntotdeauna bună.

  • Strigăt de unire

    Strigăt de unire

    Popor român de-ai conștiința
    Și-nțelegi istoria ta
    Luptă pân′ la biruință
    Să fim uniți, hai nu mai sta!

    Să n-exprimăm dorința în lume
    Cu mult curaj și cu avânt
    Ca să-nțeleagă orșicine
    Că ne știm rostul pe pământ!

    De vrem să fim băgați în seamă
    Ce-avem simțire românească
    Hai să rostim toți, fără teamă
    Unire în vatra strămoșească!

    Un vis avem, cel de unire
    Ca nație pe acest pământ
    Și Dumnezeu-i va da-mplinire
    Este al nostru crezământ!

    Nimeni n-a sta în calea noastră
    Nicicum nu ne-om lăsa înfrânți
    În limbă noastră strămoșească
    Rostim:Noi vrem să fim uniți!

    Nu mai vrem să trăim separați
    De moftul unor dictatori
    Ca și români cu toți strigați:
    Să ne unim, suntem datori!

    Pornim dar flacăra unirii
    Și-n românime s-o extinde
    S-or stingă dacă ar vrea străinii
    Și mai tare s-ar aprinde!

    Hai române ,strigă tare
    Glasul nostru unanim
    Vrem în România Mare
    Uniți în pace să trăim!

  • Copiilor mei

    Copiilor mei

    Copile scump, copile drag

    Aș vrea să-ți dau totu-n vileag

    Fiindcă ai trecut de majorat

    De-acuma ești și tu bărbat

    Să-ți spun că viața nu-i ușoară

    Ba e dulce, ba-i amară

    Și când urcușul îți este greu

    Să crezi în tine fiul meu

    Un pas mai fă chiar de-i târâș

    Spre scopul tău-mărețul vis

    Succesul este-o opțiune

    De-aia cere pasiune

    Muncă multă, sacrificiu,

    Nimic nu este din oficiu.

    Copile scump, copil blajin

    La toți s-arăți un chip senin

    De viața crunt te va-ncerca

    Să nu te plângi la nimenea

    Credința scut s-o ai mereu

    Speranță multă-n Dumnezeu

    Te ridică atunci de jos

    Fi-vei apoi mai vânjos

    Vei face față tu la toate

    De le-accepți cu demnitate.

    Copile scump, copil frumos

    În viață să nu fii lăcomos

    Dă la alții din surplus

    Să fii iubit de Cel de Sus

    Și să ai grijă de tine

    De la excese te abține!

    Să-nveți s-asculți pe cei din jur

    Orice sfat – de bun augur

    Cu tine fii mereu sever

    Tărie să ai de caracter

    Trădat fiind de unii semeni

    Păstrează încrederea în oameni

    Iubește cinstea și-omenia

    Cultivă-n jur prietenia.

  • Unde-i codrul de-altădat’?

    Unde-i codrul de-altădat’?

    Foaie verde de stejar
    Pădure, codru secular
    Seva-ţi plânge de prin cioate,
    Trunchiuri multe ți-s tăiate
    Trupul ți-e azi sfârtecat
    Codrul mult s-a-mpuținat,
    Falnici arbori au picat —
    Unde-i codrul de-altădat’?

    Foaie verde de gorun,
    Plânge ursul nostru brun,
    Plâng şi cerbi şi căprioare,
    Plâng şi cele răpitoare,
    Nu-şi mai află adăpost,
    Codrul, casă tu le-ai fost,
    Însă astăzi te-ai rărit,
    Că prea mult te-au pângărit.

    Foaie verde de castan
    Vin puhoaie an de an
    Se pogoară peste sate
    Pagubele-s însemnate
    Când erai, pădure, deasă
    Calmai puhoiul din faşă
    Astăzi mult te-au mai prădat
    Unde-i codrul de-altădat′?

    Foaie verde mărăcine
    Vara-i prea cald, nu e bine,
    La câmpie-i ca-n deşert,
    Viitorul e incert
    Clima se aridizează,
    Extremele se-accentuează,
    Și, pădure, te-au tăiat —
    Unde-i codrul de-altădat’?

    Foaie verde de crușin,
    Omul de n-ar fi hapsân,
    Pădure-ar iubi mai mult,
    Și-ar face din codru un cult.
    Pădurea când e măreață,
    Pentru noi înseamnă viață,
    Codrul viața o susține,
    Celor de azi, dar și de mâine,
    Pădurea este pentru toți,
    Copii, nepoți și strănepoți.

    Foaie verde de arțar,
    În pădure-i vai și-amar,
    Jefuită-i zi și noapte,
    Mai nou, se fură cu acte,
    Și-i tăiată, și-i vândută,
    La străini ce dau valută,
    Dacă-i mai lăsăm pe hoți,
    Ce-om lăsa la strănepoți?

    21.03.2020

  • Zeița pestriță

    Zeița pestriță

    Primăvara-i la început
    Și-n natură-au renăscut
    Plante care mai de care,
    Pentru noi, o încântare.

    În pădure, în afundiș
    Suavă iese din frunziș,
    O lalea frumos pestriță,
    Printre flori parcă-i zeiță!

    Îmbrăcată de paradă,
    Stă înflorită o decadă,
    În culori ce-o fac divină,
    Sprijinită pe-o tulpină.

    Mândra floare cea pestriță,
    E-nsoțită de păștiță,
    Toporași și brebenei,
    Toți se-apleacă-n fața ei!

    Rară este și se pare
    Că-n curând ea va dispare
    De nu știm s-o protejăm,
    La nepoți ce-o să arătăm?

  • Cuza-Vodă, domn iubit

    Cuza-Vodă, domn iubit

    Cuza-Vodă, domn cinstit,
    Pe români tu i-ai iubit,
    Țara-ai vrut-o mai unită,
    Și în lume prețuită.

    Te-au trădat cozi de topor,
    N-au mai vrut domn din popor,
    Și-au dorit un domn străin,
    Căci le deveniseși spin.

    Averi multe să tot strângă,
    Legea să nu-i mai constrângă,
    Că pe hoți nu-i suportai
    Și pe mulți îi încurcai. 

    Nu te-au mai dorit hainii,
    Că prea te iubeau românii,
    Te-au trimis în pribegie,
    Nimeni de tin’ să mai știe.

    Chiar de unii te-au trădat,
    Poporul nu te-a uitat,
    C-ai ținut la talpa țării,
    Și-ai deschis drumul schimbării.

    Popor român, popor cuminte,
    Greu să faci pași înainte,
    Greu să crești și să fii mare,
    Mereu atins de trădare.

  • Păstrați simțirea românească

    Păstrați simțirea românească

    De ești născut în România,
    În țara asta, colț de rai,
    Să porți cu demnitate ia,
    La tricolor onor să dai.

    De ești plecat peste hotare,
    Al nostru grai să nu îl uiți,
    Și când de dor inima doare,
    O doină dulce să asculți.

    De poți, întoarce-te în țară,
    Chiar de nu-s toate ca-n Vest,
    Să-ți faci aici o căscioară,
    Să-ți placă și de-i mai modest.

    Că nicăieri nu-i ca acasă,
    Mai cu seamă-n sărbători,
    Să fii cu rudele la masă,
    Și să primești colindători.

    Popor român, prea dezbinat,
    Prin lumea largă pribegești,
    De-ai tăi strămoși parc-ai uitat,
    Meleagul nu-l mai prețuiești.

    Dragi români din lumea-ntreagă,
    Cinstiți tradiția strămoșească,
    Iubiți tot ceea ce ne leagă,
    Păstrați simțirea românească.

    12.01.2020

  • Balada lui Ion Săracul

    Balada lui Ion Săracul

    Ion fusese bun strungar,
    La o uzină, într-un oraș,
    De alte munci n-avea habar,
    Dar între-ai lui era fruntaș.

    Când uzina s-a închis,
    Ion s-a întors în sat,
    Cu avânt el s-a decis,
    Pământ a arendat.

    El trei copii avea atunci,
    Și-i greu să-i ții în școală,
    Muncea Ion, muncea pe brânci,
    Ades cu burta goală.

    Câștigul nu era prea mare,
    La cât se chinuia,
    Dar la copii avea mâncare,
    Și asta-l mulțumea.

    Și când era un an mai bun,
    Mergeau cu toții la oraș,
    De Paști măcar sau de Crăciun,
    Nu-i rău să fii și arendaș.

    Dar vine vremea de votat,
    Îl caută o vecină,
    Pe soțul ei, ce-i candidat,
    Îl roagă să-l susțină.

    Vecinu-i promite ajutor,
    De va ajunge el primar,
    Dar azi să-i fie recrutor
    Și agent electoral.

    Ajutorul pare tentant,
    Și începe promovarea,
    Biet naiv și diletant,
    Nu-i știa măcar culoarea.

    Vecinul iese-nvingător,
    Primar ales, adicătele,
    Ion se-așteaptă la-ajutor,
    De-or mai veni și vremuri grele.

    Arendatorii, bată-i sfântul,
    Fiind de altă… culoare,
    Îi iau lui Ion pământul,
    Necazul ia amploare.

    Ion ajunge-n zile grele,
    Se duce la primar,
    Ajutor acum îi cere,
    Că traiul lui e-amar.

    Primarul stă și analizează:
    E „copt” Ion de ajutor?
    Se uită bine și oftează:
    La alții este… mai dator.

    Îi spune-atuncea lui Ion
    Că nu-i așa sărman,
    Mai are încă un pogon,
    Să vină iarăși peste-un an.

    Mai vine-n casă un copil,
    Își vinde și pogonul,
    La primar se-ntoarce umil,
    Să-i ceară ajutorul.

    Ion, de-acuma om sărman,
    Ia ajutor lunar,
    C-așa-i sistemul de viclean,
    Să depindă de primar.

    Guvernu-i dă cât să trăiască,
    Munca-i pare tot mai grea,
    Începe dar să lenevească,
    Timp acum are cât vrea.

    Traiul ăsta-n trândăvie,
    Pe mulți poate să-i momească,
    Dar nu ține-o veșnicie,
    Statul să te tot plătească.

    Statul pare să greșească
    Înmulțindu-i pe asistați
    Facă lumea să muncească
    Nu creând mai mulți ratați!

    Ajutorul să slujească
    Celor lipsiți de putere,
    Și să-i facă să muncească
    Pe cei apți, dar fără vrere.

  • Rugă pentru România

    Rugă pentru România

    Pe Ceaușescu-am răsturnat,
    De Crăciun l-am împușcat,
    Oare fost-a un păcat?
    Vai de noi, ce a urmat!
    Doamne, Te-om fi supărat?

    Au ajuns la cârmă hoți,
    Încrengături de mafioți,
    Și ne-au amăgit pe toți…
    Oare-am fost și noi netoți?
    Doamne, iartă-ne de poți!

    Guverne care mai de care,
    Au scos averea la vânzare,
    Și i-au spus „privatizare”,
    Dar multe-au fost o escrocare,
    Doamne, dă-le cumpătare!

    Au scos țara la mezat,
    Fabrici s-au vaporizat,
    Șomajul s-a accentuat,
    Mulți români au disperat,
    Doamne, dă-le gând curat!

    Românii s-au împrumutat,
    Casele și-au ipotecat,
    Multe rate-au cumulat,
    De dobânzi s-au cocoșat,
    Doamne, rău Te-am întristat!

    De nevoie-au emigrat,
    Familii s-au destrămat,
    Bătrânii s-au însingurat,
    Mulți de dor s-au măcinat…
    Doamne, de Tine au uitat!

    …………………………………..
    Doamne, vin cu plecăciune,
    Să-Ți înalț o rugăciune:
    Dă-ne, Doamne,-nțelepciune,
    Cumpătare și viziune,
    Pentru-ntreaga națiune.

    Așa să ne-ajute Dumnezeu!