Dragă-mi este primăvara,
Când natura se trezește,
Și la fel iubesc și vara,
Când și soarele zâmbește.
Chiar și iarna cea geroasă,
O iubesc de-i cu zăpadă,
Însă toamna cea mănoasă,
O iubesc făr’ de tăgadă!
Pere, mere, prune, nuci,
Pomi cu ramuri încărcate,
De prea multe fructe dulci,
Belșug e pe săturate.
Gospodinele prepară,
Bunătăți din zarzavat,
Rafturile din cămară,
Burdușite-s de iernat.
Gem, zacuscă sau dulceață,
Din toate câte un pic,
Gospodina cea fâșneață
Nu va uita de nimic!
În vie, strugurii sunt gata,
Pregătiți s-ajungă în cramă,
Din teasc must va curge-ndată,
Vom bea vinul cu pastramă.
De-i Fetească sau Merlot,
Chardonnay sau Bohotin,
Poate fi și-un bun Pinot,
Adevărul stă în vin!
Mai apoi țuica se face,
La cazanul din alamă,
Iar la iarnă mult ne place,
Să cinstim de bună seamă!
Din pădure tot mai des
Ies căruțele cu lemne
De la munte înspre șes
Frigul va veni, pesemne.
Nunțile sunt programate,
Peste tot e voie bună,
Orchestrele-s solicitate,
La sfârșit de săptămână.
O melancolică stare
Mă încearcă uneori
Privind pe cer…nu-i de mirare
Se duc cârduri de cocori.
Multe păsări călătoare
Părăsesc luncile noastre,
Se tot pierd în depărtare,
Sus, în zările albastre.
Și copacii se dezbracă,
Întâia brumă de-i atinge,
Frunza tremură și pleacă,
Vântul rece o învinge.
Natura parcă amorțește,
Crângul tace, câmpu-i gol,
Ziua tot mai mult descrește,
Iarna vine-ncet, domol.
Cine taina-i înțelege,
Toamna bine o cunoaște:
În natură-i veche lege —
Ce apune iar renaște!
Ionel Popa 