– Cum te simți, pădure, acum în prag de iarnă,
Atât de mult rărită de ai prea multă coarnă?
Unde-ți sunt stejarii, falnici de-altădată?
Ești plină de boscheți și slab regenerată.
Ce s-a întâmplat, pădure, de ești batjocorită?
Omului îi faci doar bine și ești neprihănită,
Ești scut și adăpost la păsări și jivine,
Dar cei ce te doboară, lipsiți sunt de rușine.
– De-aș putea să urlu, aș urla pe dată,
Când drujbe și topoare nemilos mă gată,
De-o bucată de vreme, e lăcomie-n țară,
Pentru bani, se pare, unii mă doboară.
Instituții care cândva m-au protejat,
Sunt copleșite, frate, m-au abandonat,
Și în țara noastră cu păduri virgine,
Pe hoții de lemne cine-i mai reține?
Gravitatea-i mare când pentru parale,
Se taie fără milă prin parcuri naturale,
De-s ilegale fapte, pedepsite fie toate,
Că destul am fost furată și cu, și fără acte!
Pădurea ne tot cheamă pe toți în ajutor,
Să fim mai responsabili cu al nostru viitor
Legi și regulamente să fie respectate
Hoțiile din codru aspru sancționate.
Ionel Popa 