Ionel Popa

Etichetă: corupție

  • Grijă mare la votare!

    Grijă mare la votare!

    În ţara noastră, frăţioare
    Iată! Îi rostul de schimbare!
    Poporul fiind batjocorit
    Mulţi în stradă au ieşit
    Şi-au strigat în gura mare
    Asta nu e guvernare,
    Vrem schimbare!

    Tineri mulți și-au pierdut viața,
    Iar durerea umple piața.
    Prea mult rău s-a petrecut
    Și paharul s-a umplut.
    Glasul străzii, vehement,
    Se ridică insistent:
    „Jos guvernul incompetent!”

    Durerea fiind aşa de mare
    Schimbarea-i cu justificare
    Dar să vezi de-acuma vere
    Toţi avem câte o părere.
    Fiind lipsuri se tot cere
    Câte-n lună şi în stele
    Opoziţia se vrea… la putere!

    Mulţi doresc câte-un ciolan
    Şi de-ar fi cât mai băban
    Pentru asta dau din coate
    Lupta-i pe viaţă şi moarte
    Detractorii-s puşi pe treabă
    Să vezi cum se dau în stambă
    Vrem puterea în mare grabă!

    Când nu prind ciolanul gros,
    Bun e chiar și câte-un os:
    Câte-un post, o sinecură,
    Să le pice ceva-n gură.
    Ăsta-i vis de parvenire,
    Demnitari în devenire…
    De-asta vor mulți primenire!

    Dacă mergi acum în piaţă
    Poţi să iei şi-un pumn în faţă!
    Să n-atragi o mare ură
    Ai grijă ce spui din gură
    Şi pe cine vei susţine
    Sau mai bine te-ai abţine
    Dacă-l vor pe…. nu ştiu cine!

    Lumea strigă acolo în stradă
    Şi pe net e mare sfadă
    Nu mai e pic de răbdare
    Şi-i o mare încordare
    Guvernu-i vinovat de toate
    E prea multă nedreptate
    Şi aşa nu se mai poate!

    În stradă nevoile-s multe
    N-are cine să le asculte
    Când e criză şi durere,
    Se ascund cei de la putere
    Însă apar de nu ştiu unde
    Mulţi cu interese oculte
    Jos partidele corupte!

    Unii îl vor pe nu ştiu cine
    Dar la UE nu dă bine
    Alţii vor pe nu ştiu care
    Însă e pătat cam tare
    Toţi am vrea prosperitate
    Ni se dă… austeritate
    Jos corupţii, vrem dreptate!

    Vreau să spun că nu e bine
    Să mă cert eu şi cu tine
    De la puterea ce vine.
    Cine vine-i pentru sine!
    Dacă ar fi cinstiţi măi frate
    Şi-ar avea şi demnitate
    N-ar dori imunitate!

    Doamne, vezi de tineret
    Că-s folosiţi, nu-i un secret
    Calea lor le luminează
    Şi să-i ai mereu în pază.
    De-i nevoie de schimbare
    S-avem bună guvernare
    Dă-ne minte la votare!

    Scrisă în urma tragediei de la Colectiv

  • De prin spitale…

    De prin spitale…

    Din bănuțul dat la stat de oricare cetățean,
    Se pregătesc atâția medici, cu duiumul, an de an.
    Toți depun un jurământ la-nceput de meserie,
    Unii însă îl mai uită, biruiți de lăcomie.

    De-ajunge omul la spital și nu pare bogat,
    Înainte de analize atent este „investigat”:
    Cu finețe-i întrebat despre slujba ce-o prestează,
    Ca să afle, dinainte, ce venituri încasează.

    Dacă este vreun șomer, ar mai avea o șansă:
    Poate are niște rude să-i achite câte-o tranșă.
    Și-ar mai fi o variantă: s-apeleze la vreo pilă,
    Un baron din aste vremuri, ce-ar avea un pic de milă.

    Dacă este-un amărât, fără bani, fără ajutor,
    Nu va fi băgat în seamă, e trimis pe coridor.
    Și-o să aștepte el acolo, pân’ ce-o voce-i va spune:
    — Mergi acasă, cată bani de ai vreo afecțiune!

    Sunt în stare să-ți ia totul, fără nicio remușcare,
    Mergi degeaba prin spitale, peste tot e nepăsare.
    De n-ai punga cu parale, nicio șansă să te-atingă
    Nici măcar vreo asistentă, să te-nțepe c-o seringă.

    Sistemul nostru sanitar de mult timp e neglijat,
    Prin spitale mor bolnavii, personalu-i subțiat,
    Pleacă mulți în pribegie, fiind mai bine apreciați,
    Iar bolnavii-așteaptă leacul, tot mai triști și resemnați.

    Dar sunt medici, asistente, oameni buni și devotați,
    Ce-și respectă jurământul și de oameni sunt stimați.
    Nu întreabă de avere când bolnavul le apare,
    Ci îi dau întâi de toate grija lor și alinare.

  • Ce-ar spune Țepeș

    Ce-ar spune Țepeș

    -Țepeș Vodă, vino, vezi
    Românimea ce-a ajuns,
    O să-ți spun, e greu să crezi:
    Duhuri rele ne-au pătruns.

    Cei ce țara o conduc,
    Sunt cuprinși de lăcomie,
    În Guvern e balamuc,
    Habar n-au de economie.

    abrici multe s-au vândut
    La fier vechi pe te miri ce
    Iar șomajul a crescut,
    Criză e la orișice.

    Avem criză în spitale,
    Vai de ei bieții bolnavi,
    Și în școli e mare jale
    Mulți elevi sunt azi mai slabi.

    Dascălii sunt supărați,
    Și-au pierdut din pasiune,
    Nu mai sunt apreciați,
    Școala-i în regresiune.

    Ai nevoie de-o hârtie
    Din sistemul bugetar?
    Dai de-atâta apatie,
    Fără șpagă… e-n zadar!

    – Alelei, sărman popor,
    În grele zile-ai ajuns,
    Când Guvernu-i trădător,
    De corupție cuprins!

    De-aș învia, pe dată,
    Multe țepe-ar trebui,
    I-aș chema la judecată,
    Pe cei corupți i-oi chinui!

    Dar la judecată dreaptă,
    Fără șansă de cruțare,
    Pedepsi-voi după faptă
    Tot ce-ar însemna trădare!

    Trădătorii din Guvern,
    Ar fi primii sus în țepe,
    Că vă fac viața infern,
    Asta eu n-o pot concepe!

    Parlamentari ați votat,
    Să dea legi pentru popor,
    Dacă rostul și-au uitat,
    Va fi vai de mama lor!

    Uite de-al lor interes,
    Să vegheze la popor,
    Altfel n-aș avea de-ales:
    Țeapa-i pregătită lor!

    Justiție multă voi aveți,
    Pentru ce este plătită?
    Să scape „băieți deștepți”?
    Și lor țeapa li-i sortită

    Puie legi în aplicare,
    Confiște tot ce-i din furat,
    Bage hoții la închisoare,
    De-aia sunt plătiți de stat!

    Interlopi, șpăgari sau hoți,
    Vor avea câte o țeapă,
    Încrengături de mafioți,
    Că-s cu toții de-o teapă!

    Știu c-aveți un președinte
    Pentru ce a fost ales?
    Nu-i târziu, să ia aminte
    Lase orice interes

    De-și iubește țara, neamul
    Lase lupta între palate
    Că acușa trece anul
    La popor ce-o să arate?

    Cu așa resurse multe,
    Primite de la Dumnezeu,
    Cine stă să vă asculte
    Tânguiri și văleleu?

    Strângeți-vă toți grămadă
    Vorba mea să vă trezească
    Și uniți, să dați dovadă
    C-aveți simțire românească!

  • E vremea schimbării[1]

    E vremea schimbării[1]

    E vremea schimbărilor, frate române,
    Răbdarea-i pe sfârșite, doar lupta ne rămâne,
    Să-nlăturăm toți viermii ce rod din trupul țării,
    Ce-au sărăcit poporul în anii nepăsării.

    Corupția perfidă ucide tineretul,
    Că viermilor le place luxul și bănetul,
    Și-s mulți pe trupul țării și tot mai nesătui,
    Și-i tot mai greu, române, cu ei ca să te pui.

    Au un tupeu de vierme, lipsiți de conștiință,
    N-au niciun Dumnezeu, se vând cu ușurință,
    Demnitari de frunte, în care am crezut,
    Au stors a noastră țară cum nu s-a mai văzut.

    Prin partide, frate, viermii au ajuns la putere,
    Ce-și doresc acuma? Tot mai multă avere!
    Cu tupeu și nesimțire, rod mereu, necontenit,
    Iar, între timp, poporul jalnic a sărăcit.

    Și-n toate-i debandadă, greu de suportat,
    Legile sunt strâmbe, labirint curat,
    Omul e împins adesea să dea șpagă,
    Că viermilor, se pare, doar asta le e dragă.

    Și șpaga-i peste tot, din minister în jos,
    Să fii cinstit acuma e tare anevoios,
    Te provoc, române, să facem o schimbare,
    Să-i scoatem dintre noi prin lege și votare.

    Şi de-au făcut averi ce nu-s justificate
    Prin lege, fără milă, să fie confiscate,
    Și-om da la medici, frate, și-om mai dota spitale,
    Că sunt atâtea lipsuri și-i încă multă jale.

    Şi-om purta de grijă la dascăli, profesori
    Să nu-i mai pierdem, frate, plecând rătăcitori,
    Și-om dota și școala să facă performanță,
    Iar tinerii să capete în țară o speranță.

    Multe-am putea face, după cum se pare,
    Dar aceasta, frate, cere o schimbare,
    Să fim fiecare ceva mai responsabili,
    Hai s-arătăm, române, că suntem capabili!

    [1] Versuri scrise în perioada de după tragedia de la Colectiv.