Cuza-Vodă, domn cinstit,
Pe români tu i-ai iubit,
Țara-ai vrut-o mai unită,
Și în lume prețuită.
Te-au trădat cozi de topor,
N-au mai vrut domn din popor,
Și-au dorit un domn străin,
Căci le deveniseși spin.
Averi multe să tot strângă,
Legea să nu-i mai constrângă,
Că pe hoți nu-i suportai
Și pe mulți îi încurcai.
Nu te-au mai dorit hainii,
Că prea te iubeau românii,
Te-au trimis în pribegie,
Nimeni de tin’ să mai știe.
Chiar de unii te-au trădat,
Poporul nu te-a uitat,
C-ai ținut la talpa țării,
Și-ai deschis drumul schimbării.
Popor român, popor cuminte,
Greu să faci pași înainte,
Greu să crești și să fii mare,
Mereu atins de trădare.
