Un sfert de veac au așteptat,
Visând o altă viață,
Guvernele s-au tot schimbat,
Țăranii-s tot în ceață.
Au suferit tăcuți, cuminți,
Scrâșnind ades din dinți,
De-atâtea nedreptăți răniți,
Și ei tot cu bun-simț.
Se simt acum profund trădați,
De cei în care au crezut,
În timp ce alții-s mai bogați,
Ei rostul și-au pierdut.
Bătrâni au mai rămas în sat,
Din vechea răzeșime,
Tineri mulți au tot plecat,
Satele cin’ s-anime?
Guvernanții, bată-i Domnul,
Îi caută numai la vot,
Le promit că schimbă totul,
După care uită tot.
Cei ce sunt la cârma țării,
Sunt tot mai greu de săturat,
Pe țărani i-au dat uitării,
Deși la urne i-au votat.
Celui străin ușor se vând,
Ca Iuda, biblic trădător,
Meschini în fapte și în gând,
Ei ajung cozi de topor!
17.10.2013
