Detractorul e frustratul,
Ce-a uitat de Dumnezeu,
Nu cunoaște nici păcatul
De-a-i vorbi pe toți de rău.
Adesea este un incult,
Cu mintea întunecată,
Și de n-are-un scop ocult,
Răutatea-i vinovată.
Limitat de-a sa prostie,
Nu acceptă vreun talent,
Nu știe de modestie,
El atacă vehement.
Afișând figură gravă,
Cu aer de-atotștiutor,
Împroașcă vorbe cu otravă,
Adesea fiind provocator.
Și de-l bagă lumea-n seamă,
Prinde și mai mult curaj,
Se agită și defaimă,
Fără urmă de menaj.
Are doar un singur leac,
Și dacă ai inteligență,
Îi poți veni și tu de hac:
Tratează-l cu indiferență!
