Ionel Popa

Etichetă: dezbinare

  • Istoria stă să se repete?

    Istoria stă să se repete?

    Partidele parc-au uitat
    Crunta soartă ce-au avut,
    Când n-au mai cooperat
    Și-n ură s-au întrecut. 

    Dacă nu s-au înțeles
    Lideri prea orgolioși
    Căi greșite au ales
    Croind drum la ticăloși.

    Rușii au pus laba pe noi,
    Când n-am fost uniți la greu,
    Batjocorindu-ne apoi,
    Fără teamă de Dumnezeu. 

    Istoria stă să se repete?
    Partidele-s încrâncenate,
    Să n-ajungem la regrete,
    De rămân înverșunate. 

    Alții-s cu ochii pe țară,
    Ne-ar dori împrăștiați,
    Vor pământuri, bunăoară,
    Iar pe noi, de ei legați. 

    Unește-i, Doamne, pe români,
    Ajută-i să se trezească,
    Să rămână aici stăpâni,
    Pe vatra lor cea strămoșească! 

  • Semeni vânt, culegi furtună

    Semeni vânt, culegi furtună

    Mulți creștini, precum se pare,
    Sunt porniți pe dezbinare,
    Uită însă o vorba bună:
    „Semeni vânt, culegi furtună!”

    Unii țes intrigi de zor,
    Și o vreme li-i de ajutor,
    Cu o mască și-nc-o mască,
    Vor pe toți să-i păcălească.

    Înțelepții știu prea bine
    Că minciuna mult nu ține,
    Însă cei ce-s insolenți,
    Ei se cred chiar competenți!

    Se afişează cu tupeu
    Nu ţin cont de Dumnezeu
    De nimic lor nu le pasă
    Până cad singuri în plasă!

    Înțeleptul așa-ți grăiește:
    „În viață totul se plătește.”
    Mult mai mult am câștiga,
    Pacea dacă-am promova.

  • Prea multă ceață

    Prea multă ceață

    E ceață, e prea multă ceață,
    Ce-ncurcă pe-oricine în viață,
    Și caut, tot caut un licăr de lumină,
    Mă agăț de speranță… doar ea mă alină.

    E ceață în orașe, e ceață la țară,
    E ceață în minte, e ceață și-afară,
    Din cauza ceții ne dăm cap în cap,
    Iar lipsa luminii e mare handicap.

    Rătăcim bezmetici, sătui de decepții,
    Confuzi alegem greșite direcții,
    Unii, frustrați, pribegesc și pe-afară,
    Că nu mai zăresc vreo cale prin țară.

    Un alt licurici dă semne în alegeri
    Inundă internetul cu vaste prelegeri
    Românii-s momiți, îi prinde în plasă
    Iar ceața, în urmă, mai deasă se lasă.

    Căci licărul ține doar până-l alegi,
    Minciuna din vorbe târziu o-nțelegi,
    Când masca-i căzută, lumina dispare,
    Iar ceața din jur mai densă apare.

    Cei ce-ar putea face lumină, înțelepții,
    Nu-ncap de aceia cu strâmbe concepții,
    Iar tristul spectacol continuă-n toate:
    Inepții din frunte ne bagă în noapte.

    Și zilnic la știri ne bagă în ceață,
    Minciuni cu duiumul ne spun verde-n față,
    De nu mai vedem ce-i rău și ce-i bine,
    Și-ajung să mă cert, române, cu tine.

    Rod trist al atâtor discursuri de fală,
    Împinși sunt românii spre orbecăială,
    Iar eu, păcălitul, mai caut lumină,
    Mă agăț de speranță… doar ea mă alină.