Etichetă: dor de copii

  • BADANTA[1]

    BADANTA[1]


    Vieni quando ti chiamo! [2]— strigă bătrâna insistent,
    Folosind și clopoțelul, să-i arate că-i urgent.
    Iar badanta, auzindu-l, sosi-ntr-o clipă de-afară,
    Speriată să nu cadă bătrâna nonagenară.

    O-ngrijea de câțiva ani, cu răbdare și cu grijă,
    Chit că bătrâna-i bolnavă și nu merge nici în cârjă.
    De multe ori o necăjește, cu egoismul ei senil;
    Să-i suporte orice toană uneori e dificil.

    Părăsise România pe când criza îi dete brânci,
    Îngrijise mulți bătrâni — zece ani sunt de atunci.
    Rând pe rând s-au dus la Domnul, izbăviți de suferință,
    S-o ia mereu de la capăt i-a cerut multă voință..

    Dar programul cu bătrâna nu e chinul cel mai mare;
    Ușurel s-ar descurca, chiar de-i viață de-nchisoare.
    Cel mai greu de suportat este dorul de familie,
    Să stea departe de copii — asta mult o chinuie.

    Tristețe mare o cuprinde iarna, pe la Sărbători,
    Când petrece cu bătrâna — nici nu-i vorbă de urători.
    Se uită tristă pe la geam, gându-i zboară-n depărtare,
    Purtând în suflet dor de casă, un dor nesfârșit de mare.

    Speră ca și-n România să-și poată regăsi un rost,
    Să se-ntoarcă iar acasă, să mai fie cum a fost.
    Ea se simte ca-ntr-o cursă din care nu știe-a scăpa:
    De țară s-a înstrăinat, în Italia n-ar mai sta.

    Iată însă, Parkinsonul pe bătrână-a țintuit;
    Fără multă suferință, și-a dat obștescul sfârșit.
    Iar badanta, om cu suflet, începe-n lacrimi s-o bocească,
    Rudele, venite-n priveghi, nu știu cum s-o mai oprească.

    În plânsul ei e multă jale, tot năduful și-l descărca:
    Viața ei ca de-nchisoare, lupta de-a se descurca,
    Lacrimi pentru copiii rămași cu bunicii în țară
    Și pentru bătrânii ei, a căror grijă-i o povară.

    Badante-s multe în Italia și-n întregul Occident,
    Femei ce îngrijesc bătrânii cu mult devotament.
    Își sacrifică ani din viață, câștigând o pâine amară —
    Domnul să le ocrotească și să le-aducă iar în țară!


    [1] Badantă — denumirea folosită în Italia pentru femeia care îngrijește, la domiciliu, o persoană vârstnică.

    [2] „Vieni quando ti chiamo!” — „Vino când te chem!” (în limba italiană).