Cronica lansării celui de-al cincilea volum de poezie al lui Laurian Graef-Medrea, la Slobozia-Dușca, Republica Moldova
La 23 octombrie 2026, Casa de Cultură din localitatea Slobozia-Dușca, raionul Criuleni, Republica Moldova, a găzduit un eveniment cultural deosebit: lansarea volumului de poezii „Ephemer”, semnat de poetul Laurian Graef-Medrea, cunoscut și sub numele de Laurian Medrea.
Român de origine, stabilit de peste trei decenii în Germania, Laurian continuă să-și exprime gândurile, sentimentele și trăirile în limba română, demonstrând că depărtarea de țară nu înseamnă și îndepărtarea de valorile spirituale și culturale ale neamului.
Am participat la eveniment împreună cu soția mea, Antonela, bucurându-ne de reîntâlnirea cu poetul și cu prietenii noștri de pe meleagurile basarabene.
A fost o întâlnire de suflet, în care poezia, muzica, dansul și prietenia s-au împletit armonios, oferind celor prezenți câteva ore de bucurie și emoție.
„Ephemer” – al cincilea volum al unui poet prolific
Volumul „Ephemer”, apărut în anul 2026 la Editura PRIMUS din Oradea, reunește 82 de poeme și reprezintă cea de-a cincea apariție editorială a autorului, după „Albastru” (2021), „Contraste” (2022), „Inocent” (2023) și „Sinidisis” (2024).
Cinci volume publicate în intervalul 2021–2026 reprezintă o realizare remarcabilă, care dovedește nu doar prolificitatea autorului, ci și preocuparea sa constantă pentru creația literară.
Ca și în volumele precedente, dragostea ocupă un loc central în universul liric al poetului. Am însă sentimentul că, odată cu „Ephemer”, această temă dobândește o profunzime aparte. Iubirea nu mai este doar bucuria întâlnirii sau dorul de ființa iubită, ci și o meditație asupra fragilității existenței, asupra timpului care trece și asupra nevoii omului de a găsi un sens vieții.
Prefața volumului, semnată de Svetlana și Victor Gheciu, surprinde sugestiv această dimensiune a creației, caracterizând cartea drept o operă lirică matură, în care fragilitatea clipei se întâlnește cu dorința de absolut, iar declarațiile de dragoste coexistă cu reflecții critice asupra societății.
La finalul volumului regăsim și povestea de viață a autorului, prezentată de Rudolf Jost, vicepreședintele asociației umanitare SpeRo e.V., organizație condusă de Laurian Medrea. Este o mărturie venită din partea unui om care îl cunoaște îndeaproape, prin activitatea desfășurată împreună în domeniul umanitar.
Între iubire, trecerea timpului și căutarea sensului vieții
Lectura poemelor din „Ephemer” dezvăluie un univers liric în care dragostea ocupă un loc privilegiat, fără a fi însă singura preocupare a autorului. Laurian Medrea meditează asupra trecerii timpului, fragilității existenței, valorilor umane și contradicțiilor societății contemporane.
În poezia „Clepsidra Vieții”, timpul apare ca o forță imposibil de oprit. Viața este privită ca o călătorie în care acumulăm experiențe, amintiri și învățăminte. Poetul nu se oprește însă asupra regretului, ci descoperă în fiecare zi posibilitatea unui nou început.
Poemul „Efemer”, care reia chiar titlul volumului în forma sa românească, poate fi considerat una dintre cheile de interpretare a cărții. Conștient de caracterul trecător al existenței, poetul caută în iubire, libertate și cunoaștere reperele unei vieți împlinite. Nu este vorba doar despre dorința de a iubi, ci și despre nevoia de a trăi demn, de a gândi liber și de a găsi lumina din propria ființă.
O dimensiune mai profund reflexivă întâlnim în „Mă-ntreb ce sunt..”, unde autorul își pune întrebări despre identitate, rostul omului în univers și ceea ce rămâne după trecerea noastră prin lume. Imaginile călătorului, umbrei, valului și bobului de nisip sugerează fragilitatea condiției umane, dar și aspirația către o formă de permanență spirituală.
Într-un registru diferit, poezia „O lume coruptă” aduce în prim-plan nemulțumirea față de degradarea valorilor morale. Autorul critică dominația banului, orgoliul, egoismul și pierderea solidarității dintre oameni. Tonul devine mai apăsat, uneori revoltat, iar poezia capătă caracterul unui apel la recuperarea omeniei.
Această preocupare morală se regăsește, într-o formă mai blândă, în poemul „Învață”, construit ca o succesiune de îndemnuri la bunătate, iertare, răbdare și iubire. Este o poezie cu un pronunțat caracter educativ, în care autorul propune valori simple, dar esențiale pentru conviețuirea umană.
Firește, dragostea rămâne una dintre marile teme ale volumului. În „Iubește”, sentimentul este prezentat ca o forță capabilă să învingă teama și îndoiala, în timp ce „Eu te-am iubit” exprimă fidelitatea afectivă și acceptarea imperfecțiunilor ființei iubite.
„Melancolic” aduce în prim-plan nostalgia tinereții și dorința de a retrăi clipele de tandrețe, iar „Dorul..” transformă acest sentiment într-o dimensiune esențială a existenței.
Privite împreună, aceste poeme conturează imaginea unui autor preocupat de marile întrebări ale vieții, dar care nu renunță la simplitatea exprimării și la comunicarea directă cu cititorul.
Laurian Medrea preferă versul accesibil, adesea construit pe rimă și ritm tradițional, prin care transmite sentimente, convingeri și reflecții personale. Uneori, discursul poetic capătă accente confesive, alteori devine meditativ sau moralizator.
Din această perspectivă, „Ephemer” poate fi citit ca o invitație la iubire, la reflecție și la prețuirea prezentului, dar și ca un îndemn de a rămâne oameni într-o lume care pare să uite, uneori, tocmai valoarea omeniei.
„Arta Prezentului” – filozofia de viață a autorului
Un loc aparte în volum îl ocupă textul „Arta Prezentului”, prin care Laurian Medrea ne împărtășește câteva dintre convingerile sale despre viață și despre trecerea timpului.
Autorul ne îndeamnă să privim trecutul ca pe un izvor de înțelepciune, nu ca pe o povară, să întâmpinăm viitorul cu speranță, dar să nu uităm că singurul timp în care putem acționa cu adevărat este prezentul.
Mesajul este simplu, dar profund. De prea multe ori rămânem prizonierii trecutului sau ne consumăm energia așteptând un viitor mai bun, uitând să ne bucurăm de ceea ce avem astăzi.
Poate că tocmai aici se află una dintre cheile de înțelegere a titlului „Ephemer”: existența noastră este trecătoare, dar putem da valoare fiecărei clipe prin iubire, prin fapte bune și prin ceea ce lăsăm în urma noastră.
Nu întâmplător, autorul își încheie reflecțiile cu îndemnul latin „Carpe diem!” – Trăiește clipa!
O sărbătoare a poeziei, la Slobozia-Dușca
Gazdele evenimentului au fost Svetlana și Victor Gheciu, buni prieteni ai autorului și semnatarii prefeței volumului.
Manifestarea a fost organizată în parteneriat cu Centrul de Creație și Agrement al Elevilor din raionul Criuleni, IP Gimnaziul Hrușova și IP Gimnaziul Slobozia-Dușca.
Cadre didactice de la cele două instituții de învățământ au susținut alocuțiuni dedicate volumului și creației poetului.
Un rol important în desfășurarea manifestării l-au avut copiii, care, foarte bine pregătiți, au încântat publicul prin interpretări vocal-instrumentale, dansuri și recitări din volumul „Ephemer”.
A fost o bucurie să-i urmărim și să constatăm câtă sensibilitate și dăruire pot pune copiii în asemenea momente artistice.
Merită apreciate cadrele didactice și toți cei care s-au implicat în pregătirea lor. Prin asemenea activități, copiii sunt apropiați de literatură, de muzică și de valorile culturale, iar comunitatea câștigă prilejuri de întâlnire și de bucurie.
O voce literară venită de la Roma
Printre invitații care au luat cuvântul la lansarea volumului „Ephemer” s-a numărat și poeta Mihaela Iacob, venită de la Roma pentru a participa la această întâlnire culturală.
Prezența sa a avut o semnificație aparte, întrucât Mihaela Iacob cunoaște parcursul literar al lui Laurian Medrea, fiind și autoarea prefeței volumului „Sinidisis”, publicat în anul 2024.
În intervenția sa, poeta a împărtășit celor prezenți impresii despre creația lui Laurian Medrea în ansamblul ei, oprindu-se în mod special asupra celui mai recent volum, „Ephemer”.
Participarea sa a completat prezentările susținute de ceilalți invitați, oferind publicului perspectiva unei poete familiarizate cu universul liric al autorului.
Faptul că la această lansare s-au întâlnit oameni de cultură și iubitori de poezie veniți din România, Italia, Germania și Republica Moldova a conferit manifestării o frumoasă dimensiune internațională, dar și una profund românească: aceea a unei comunități culturale unite prin limbă, sensibilitate și dragoste pentru poezie.
Dincolo de poet, omul Laurian Medrea
Am avut, la rândul meu, prilejul să adresez câteva cuvinte celor prezenți la lansare.
Am evocat împrejurările în care l-am cunoscut pe Laurian, cu ceva timp înainte ca pasiunea sa pentru scris să se concretizeze în volume de poezie.
Legătura noastră s-a născut prin intermediul acțiunilor umanitare, într-un domeniu în care Laurian și-a demonstrat de-a lungul timpului generozitatea și disponibilitatea de a-i sprijini pe cei aflați în dificultate.
L-am cunoscut, așadar, mai întâi pe omul Laurian Medrea și abia apoi pe poetul Laurian Medrea.
Pentru mine, el rămâne înainte de toate un om empatic, sensibil la suferințele semenilor, gata oricând să întindă o mână de ajutor celor aflați în nevoie.
Cred că această sensibilitate umană se regăsește, într-o altă formă, și în creația sa literară. Nu mi se pare întâmplător faptul că un om preocupat să aline suferințele altora găsește în poezie un mijloc de a exprima iubirea, dorul, speranța și frământările sufletești.
Am vorbit apoi despre parcursul său literar, așa cum l-am cunoscut și l-am perceput de-a lungul anilor. I-am urmărit cu interes evoluția, i-am fost alături și l-am încurajat să-și continue preocupările literare.
Mă bucur că am putut contribui și la apropierea sa de mediul literar vasluian. Astfel, prefața volumului „Contraste”, apărut în anul 2022, a fost semnată de poetul Mihai Apostu, iar cea a volumului „Inocent”, publicat în 2023, de poetul Daniel Grosu. Ambii sunt oameni de cultură din județul Vaslui, de care mă leagă frumoase relații de prietenie.
Am apreciat, în intervenția mea, prolificitatea autorului și l-am încurajat să continue să scrie, să-și exprime sentimentele și reflecțiile și să ofere în continuare cititorilor bucuria întâlnirii cu versurile sale.
Pentru că, dincolo de aprecierile criticii literare, cred că poezia își împlinește menirea atunci când reușește să ajungă la sufletul oamenilor.
„Dacă TU nu ai mai fi…” – un moment de profundă emoție
Dintre toate momentele artistice ale evenimentului, unul mi-a rămas în mod deosebit în suflet: recitarea în duet, de către Svetlana și Victor Gheciu, a poemului „Dacă TU nu ai mai fi…”.
A fost un moment deosebit de expresiv, în care alternanța vocilor celor doi recitatori a dat versurilor o încărcătură emoțională aparte.
Poemul vorbește despre iubirea trăită cu intensitate, despre dorul de ființa iubită și despre teama de a o pierde.
Redau câteva versuri:
„Dacă TU nu ai mai fi…”
Dacă TU nu ai mai fi
N-aș mai vrea ca să trăiesc,
Eu de dor m-aș prăpădi
N-aș putea să mai iubesc.
Dacă TU nu ai mai fi
Viața nu-și mai are rostul,
Chiar și verbul A IUBI
Și-ar pierde tot înțelesul.
Tu ești dorul ce suspină
Zi de zi, noapte de noapte,
Tu ești șoapta ce-mi alină
Sufletul ce-n piept se zbate.
Aceste versuri ilustrează una dintre particularitățile poeziei lui Laurian Medrea: exprimarea directă a sentimentului, fără artificii inutile, cu dorința evidentă de a ajunge la sufletul cititorului.
Recitarea lor de către Svetlana și Victor Gheciu a transformat poezia într-un moment de comuniune sufletească, în care cuvântul scris a căpătat viață prin glasul celor doi interpreți.
Îndemnul poetului: să prețuim clipa
La finalul manifestării, Laurian Medrea a adresat celor prezenți câteva cuvinte, revenind asupra ideilor exprimate în „Arta Prezentului”.
Discursul său a fost, în esență, un îndemn la înțelepciune și la prețuirea vieții.
Trecutul trebuie să ne fie învățător, nu povară, viitorul trebuie întâmpinat cu speranță, iar prezentul trebuie trăit cu bucurie, curaj și responsabilitate.
Mi s-a părut o încheiere potrivită pentru o manifestare dedicată unui volum care vorbește atât de mult despre dragoste și despre caracterul trecător al existenței.
La încheierea evenimentului, poetul a oferit celor prezenți exemplare ale volumului, însoțite de autografe.
A fost un frumos prilej de apropiere între autor și cititorii săi, fiecare carte dăruită devenind nu doar o invitație la lectură, ci și o amintire a acestei întâlniri culturale de pe malul Nistrului.
Poezia lui Laurian Medrea, între Nistru și Tisa
Privind retrospectiv întâlnirile literare prilejuite de apariția volumelor sale, constatăm că poezia lui Laurian Medrea a ajuns în mai multe locuri ale spațiului cultural românesc.
Volumul „Sinidisis” a fost lansat la Agnita și prezentat ulterior la Arad. „Contraste” a cunoscut o lansare la Agnita, dar și o întâlnire cu cititorii la Gugești, în județul Vaslui.
Iată că „Ephemer” și-a găsit locul de întâlnire cu publicul tocmai pe malul Nistrului, la Slobozia-Dușca, în Republica Moldova.
Astfel, de la Agnita la Arad, de la Gugești la Slobozia-Dușca, creația poetului a străbătut simbolic spațiul românesc dintre Nistru și Tisa.
Mi se pare deosebit de frumos faptul că un român care trăiește de peste 30 de ani în Germania reușește, prin cărțile sale, să adune în jurul poeziei oameni din locuri atât de diferite, dar uniți prin aceeași limbă și prin sensibilități comune.
Prezența poetei Mihaela Iacob, venită de la Roma, întărește această imagine a unei comunități culturale care depășește granițele geografice. România, Republica Moldova, Germania și Italia s-au întâlnit, simbolic, la Slobozia-Dușca, prin oameni legați de aceeași limbă și de pasiunea pentru literatură.
Poezia devine astfel nu doar o expresie a trăirilor individuale, ci și o punte între oameni, comunități și generații.
Iar întâlnirea de pe malul Nistrului a demonstrat încă o dată că limba română și cultura sa pot aduce împreună oameni despărțiți de distanțe și de granițe.
O invitație la dragoste și la poezie
„Ephemer” este, înainte de toate, o carte despre dragoste, dar și despre timpul care trece, despre dor, speranță, libertate și nevoia omului de a găsi sens în propria existență.
Dincolo de diversitatea temelor abordate, cred că volumul transmite un mesaj care merită reținut: viața este trecătoare, dar tocmai această vremelnicie ar trebui să ne îndemne să iubim mai mult, să fim mai buni și să prețuim fiecare clipă.
Nu toate sentimentele pot fi explicate, după cum nu toate întrebările vieții își găsesc răspunsul. Poezia are însă darul de a exprima ceea ce, uneori, cuvintele obișnuite nu reușesc să spună.
Întâlnirea de la Slobozia-Dușca mi-a reconfirmat că poezia nu trăiește doar între copertele unei cărți. Ea prinde viață atunci când este citită, recitată, ascultată și împărtășită cu ceilalți.
Îl felicit pe Laurian Medrea pentru noul său volum și îi doresc inspirație, sănătate și puterea de a continua atât activitatea literară, cât și frumoasele sale preocupări umanitare.
Adresez, de asemenea, felicitări și mulțumiri Svetlanei și lui Victor Gheciu, gazdele acestei întâlniri, organizatorilor, invitaților, cadrelor didactice și copiilor care au contribuit la reușita manifestării.
Mă bucur că am avut prilejul să particip, alături de Antonela, la această sărbătoare a poeziei și să constat că prieteniile adevărate, asemenea creației literare, pot învinge distanțele.
Iar pe iubitorii de poezie îi invit să răsfoiască paginile volumului „Ephemer”, să descopere universul liric al lui Laurian Medrea și să se regăsească, poate, în unele dintre trăirile sale.
Și, pentru că dragostea ocupă un loc atât de important în această carte, închei cu o întrebare simplă:
Cui nu-i place dragostea?
Iar dacă dragostea este unul dintre cele mai frumoase daruri ale vieții, de ce să nu ne bucurăm de ea și prin poezie?
Ionel POPA
28 octombrie 2026
