– Mămica mea cea mult iubită,
De-atâtea griji te văd mâhnită,
Te-ntreb sfios și tu mă iartă:
De ce-i amară a noastră soartă?
Ce hram poartă Moș Crăciun?
Mulți zic că este foarte bun.
La noi oare va veni?
O minge și eu mi-aș dori…
De ai copil, ce poți răspunde?
E greu să-i spui că n-ai de unde,
Să-i explici că viața-i grea,
El știe doar că minge-ar vrea.
O lacrimă mama-și ascunde
Greu își găsește cuvinte…
Își strânge copilul la piept,
Și îi răspunde înțelept:
– Copile drag, să ai credință,
Arată tu recunoștință,
Pentru că ești sănătos,
Ai părinți și ești frumos.
La Moș Crăciun efortu-i mare
Acum, la sfânta sărbătoare:
Copiii din orfelinate
Vor avea prioritate.
Orice-ar fi, tu-nvață bine,
Moșu-i cu ochii pe tine,
De vei ști mai multă carte,
Moșul nu te dă deoparte.
