Ionel Popa

Etichetă: Moș Nicolae

  • Haideți, prieteni!

    Haideți, prieteni!

    Haideți, prieteni, să umplem ghetuțe,
    Cu dulciuri și jocuri, mănuși și hăinuțe,
    S-aducem un zâmbet unor copilași,
    Ce cresc printre lipsuri și sunt nevoiași. 

    Haideți, prieteni, ne-o cere Hristos,
    Să dăruim din ce-i de prisos,
    Hai să arătăm că nouă ne pasă,
    De cei oropsiți ce nu au o casă. 

    Pe Moș Nicolae să-l simtă și-acei,
    Ce stau azi în casă că n-au încălței,
    Le-om duce ghetuțe să pună-n picioare,
    Să meargă la școală chiar și pe ninsoare. 

    Să vă fie gândul la cei ce-s orfani,
    Un fes și-o gecuță, la cei mai sărmani,
    Ghiozdan și caiete, la cei cu mulți frați,
    Haideți, prieteni, prisosul să-l dați! 

  • Şi dacă n-am ghetuţe

    Şi dacă n-am ghetuţe

    Moș Nicolae, de la copii am aflat,
    Că vei veni, așa… pe înserat,
    Și vei lăsa în ghetuțe tot ce copiii își doresc,
    De-atunci, la asta întruna mă gândesc… 

    Că eu n-am ghetuțe, doar bine știi,
    Cum au, pesemne, mulți alți copii,
    Eu am doar niște încălțări uzate,
    Sunt din cârpă și-s demult purtate. 

    Ghetuțe mie cin’ să-mi ia?
    Sărmana bunicuța mea?
    Că tata nu mai este, știi asta bine,
    Iar mămica nu poate, chiar de e cu mine. 

    Tata în pădure, într-o iarnă, a murit,
    S-a dus s-aducă lemne și viu n-a mai venit,
    Mămica, de durere, s-a-mbolnăvit mai tare,
    Și nu-și mai află, biata, nicicând alinare. 

    Ne poartă acum de grijă draga mea bunică,
    E greu de când bolnavă-i scumpa mea mămică,
    A vândut căprița ca să-mi ia hăinuțe,
    Dar n-are bunicuța bani și de ghetuțe. 

    Și văd cum alți copii ghetuțe cremuiesc,
    Pentru Moșul generos atent le pregătesc,
    Scuză-mi îndrăzneala, te întreb… umil:
    La mine ai să vii? Și eu sunt un copil… 

    Dar știu că tu, Moș Nicolae, aduci și vindecare,
    Eu pot să uit de daruri, nu-i nicio supărare,
    De-ai să-i aduci mămicii un pic de sănătate,
    Bunica-i bătrână… și dacă nu mai poate?