Etichetă: muncă

  • Fii dibace!

    Fii dibace!

    Dacă ar fi să-ți dau un sfat,
    De nu ești prea îngâmfat,
    Eu ți-aș spune: „Fii dibace!”
    Și-n lene nu te complace! 

    Dacă ești elev la școală,
    Nu cădea în brambureală,
    Temele de le vei face,
    Ai să-ajungi să fii dibace! 

    Dacă mergi la facultate,
    Alege cu grijă, frate,
    Un domeniu care-ți place,
    Dacă vrei să fii dibace! 

    De-ai învățat atâta carte,
    Și de-o slujbă ai tu parte,
    Treaba bine ți-o vei face,
    Dacă zilnic ești dibace! 

    De ești sportiv bine antrenat,
    În concurs fii concentrat,
    De-ai o șansă, fii dibace,
    Și arată ce tu poți face! 

    De vrei să fii antreprenor,
    Și-n afaceri să ai spor,
    Fii creativ, dar și tenace,
    Cu clienții, fii dibace! 

    Criza de îți dă târcoale,
    Ține minte-atunci, matale:
    Nu te plânge, fii pe pace,
    Inovează, fii dibace! 

    Politician de ești,
    Taxele să nu le crești,
    Alte lucruri tu poți face,
    Fiind cinstit, dar și dibace. 

    Să respecți mereu poporul,
    Să promovezi doar adevărul,
    Demagogia las-o-n pace,
    Cu alte partide fii dibace! 

    După cum se vede treaba,
    Ne stresăm ades degeaba,
    Ne grăbim, stăm ca pe ace —
    Nu mai bine-am fi dibace? 

  • Balada lui Ion Săracul

    Balada lui Ion Săracul

    Ion fusese bun strungar,
    La o uzină, într-un oraș,
    De alte munci n-avea habar,
    Dar între-ai lui era fruntaș.

    Când uzina s-a închis,
    Ion s-a întors în sat,
    Cu avânt el s-a decis,
    Pământ a arendat.

    El trei copii avea atunci,
    Și-i greu să-i ții în școală,
    Muncea Ion, muncea pe brânci,
    Ades cu burta goală.

    Câștigul nu era prea mare,
    La cât se chinuia,
    Dar la copii avea mâncare,
    Și asta-l mulțumea.

    Și când era un an mai bun,
    Mergeau cu toții la oraș,
    De Paști măcar sau de Crăciun,
    Nu-i rău să fii și arendaș.

    Dar vine vremea de votat,
    Îl caută o vecină,
    Pe soțul ei, ce-i candidat,
    Îl roagă să-l susțină.

    Vecinu-i promite ajutor,
    De va ajunge el primar,
    Dar azi să-i fie recrutor
    Și agent electoral.

    Ajutorul pare tentant,
    Și începe promovarea,
    Biet naiv și diletant,
    Nu-i știa măcar culoarea.

    Vecinul iese-nvingător,
    Primar ales, adicătele,
    Ion se-așteaptă la-ajutor,
    De-or mai veni și vremuri grele.

    Arendatorii, bată-i sfântul,
    Fiind de altă… culoare,
    Îi iau lui Ion pământul,
    Necazul ia amploare.

    Ion ajunge-n zile grele,
    Se duce la primar,
    Ajutor acum îi cere,
    Că traiul lui e-amar.

    Primarul stă și analizează:
    E „copt” Ion de ajutor?
    Se uită bine și oftează:
    La alții este… mai dator.

    Îi spune-atuncea lui Ion
    Că nu-i așa sărman,
    Mai are încă un pogon,
    Să vină iarăși peste-un an.

    Mai vine-n casă un copil,
    Își vinde și pogonul,
    La primar se-ntoarce umil,
    Să-i ceară ajutorul.

    Ion, de-acuma om sărman,
    Ia ajutor lunar,
    C-așa-i sistemul de viclean,
    Să depindă de primar.

    Guvernu-i dă cât să trăiască,
    Munca-i pare tot mai grea,
    Începe dar să lenevească,
    Timp acum are cât vrea.

    Traiul ăsta-n trândăvie,
    Pe mulți poate să-i momească,
    Dar nu ține-o veșnicie,
    Statul să te tot plătească.

    Statul pare să greșească
    Înmulțindu-i pe asistați
    Facă lumea să muncească
    Nu creând mai mulți ratați!

    Ajutorul să slujească
    Celor lipsiți de putere,
    Și să-i facă să muncească
    Pe cei apți, dar fără vrere.