Etichetă: Poezie

  • Grijă mare la votare!

    Grijă mare la votare!

    În ţara noastră, frăţioare
    Iată! Îi rostul de schimbare!
    Poporul fiind batjocorit
    Mulţi în stradă au ieşit
    Şi-au strigat în gura mare
    Asta nu e guvernare,
    Vrem schimbare!

    Tineri mulți și-au pierdut viața,
    Iar durerea umple piața.
    Prea mult rău s-a petrecut
    Și paharul s-a umplut.
    Glasul străzii, vehement,
    Se ridică insistent:
    „Jos guvernul incompetent!”

    Durerea fiind aşa de mare
    Schimbarea-i cu justificare
    Dar să vezi de-acuma vere
    Toţi avem câte o părere.
    Fiind lipsuri se tot cere
    Câte-n lună şi în stele
    Opoziţia se vrea… la putere!

    Mulţi doresc câte-un ciolan
    Şi de-ar fi cât mai băban
    Pentru asta dau din coate
    Lupta-i pe viaţă şi moarte
    Detractorii-s puşi pe treabă
    Să vezi cum se dau în stambă
    Vrem puterea în mare grabă!

    Când nu prind ciolanul gros,
    Bun e chiar și câte-un os:
    Câte-un post, o sinecură,
    Să le pice ceva-n gură.
    Ăsta-i vis de parvenire,
    Demnitari în devenire…
    De-asta vor mulți primenire!

    Dacă mergi acum în piaţă
    Poţi să iei şi-un pumn în faţă!
    Să n-atragi o mare ură
    Ai grijă ce spui din gură
    Şi pe cine vei susţine
    Sau mai bine te-ai abţine
    Dacă-l vor pe…. nu ştiu cine!

    Lumea strigă acolo în stradă
    Şi pe net e mare sfadă
    Nu mai e pic de răbdare
    Şi-i o mare încordare
    Guvernu-i vinovat de toate
    E prea multă nedreptate
    Şi aşa nu se mai poate!

    În stradă nevoile-s multe
    N-are cine să le asculte
    Când e criză şi durere,
    Se ascund cei de la putere
    Însă apar de nu ştiu unde
    Mulţi cu interese oculte
    Jos partidele corupte!

    Unii îl vor pe nu ştiu cine
    Dar la UE nu dă bine
    Alţii vor pe nu ştiu care
    Însă e pătat cam tare
    Toţi am vrea prosperitate
    Ni se dă… austeritate
    Jos corupţii, vrem dreptate!

    Vreau să spun că nu e bine
    Să mă cert eu şi cu tine
    De la puterea ce vine.
    Cine vine-i pentru sine!
    Dacă ar fi cinstiţi măi frate
    Şi-ar avea şi demnitate
    N-ar dori imunitate!

    Doamne, vezi de tineret
    Că-s folosiţi, nu-i un secret
    Calea lor le luminează
    Şi să-i ai mereu în pază.
    De-i nevoie de schimbare
    S-avem bună guvernare
    Dă-ne minte la votare!

    Scrisă în urma tragediei de la Colectiv

  • De ce-ai dat, Doamne? – Grigore Vieru

    De ce-ai dat, Doamne? – Grigore Vieru

    Lui Ozea Rusu

    Copiii leşină, nu-i bine,
    Şi moarte picură din nori.

    Şi chiar izvorului îi vine
    Un fel de greaţă uneori.
    Atâtea vorbe şi minciuni,
    Atâtea seci promisiuni!
    De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
    Iar nu la floare şi la pom?!
    A prins a înălbi,
    Precum ninsorile,
    Şi tinereţea mea!
    Mai bine ar vorbi
    În lume florile,
    Iar omul ar tăcea!
    E falsă mila ori e mută,
    Iar crucea de la piept e joc.
    În moarte tot mai mulţi se mută,
    Văzând că-n viaţă nu au loc.
    Atâtea vorbe şi minciuni,
    Atâtea seci promisiuni!
    De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
    Iar nu la floare şi la pom?!
    A prins a înălbi,
    Precum ninsorile,
    Şi tinereţea mea!
    Mai bine ar vorbi
    În lume florile,
    Iar omul ar tăcea!