Cine casa încălzește,
Când afară se răcește?
Cei cu sobe știu prea bine:
Lemnul din pădure vine.
Unii încă ar mai spune
Lemnu-n toate se impune,
Are multe alte foloase
În industrii sau prin case.
Lemnul având așa valoare
Are o mare căutare,
Și se taie, vezi prea bine,
Dar pădurii ce-i rămâne?
Și-o spun chiar răspicat:
De tăcem, nu-i de iertat,
Pădurea neprotejată
Lasă urmări de durată.
Cine, când plouă pe munte,
Stă torentele să-nfrunte?
Și când zăpada se topește,
Cine șuvoaiele oprește?
Dar când vântul suflă tare,
Cine-i pune-n drum hotare,
Protejând sate-n câmpie
De nămeți și de urgie?
Și de-i zăpușeală mare,
Te primește cu răcoare,
Iar la umbra ei cea deasă,
Uiți de grija ce te-apasă.
Și atunci când panta-i mare,
Dealul stă s-o ia la vale,
Doar pădurea îl oprește,
Tot ce-i jos ea ocrotește.
Doar pădurea, știe Domnul,
Mai puțin pricepe omul,
Cel ce taie-n fărdelege,
Și se face a nu-nțelege.
Și pădurea mută-ndură,
Faptele celor ce-o fură,
De-ar putea le-ar arăta
Că nu-i VIAȚĂ fără ea!
Ionel Popa 