Ionel Popa

Etichetă: responsabilitate civică

  • Grijă mare la votare!

    Grijă mare la votare!

    În ţara noastră, frăţioare
    Iată! Îi rostul de schimbare!
    Poporul fiind batjocorit
    Mulţi în stradă au ieşit
    Şi-au strigat în gura mare
    Asta nu e guvernare,
    Vrem schimbare!

    Tineri mulți și-au pierdut viața,
    Iar durerea umple piața.
    Prea mult rău s-a petrecut
    Și paharul s-a umplut.
    Glasul străzii, vehement,
    Se ridică insistent:
    „Jos guvernul incompetent!”

    Durerea fiind aşa de mare
    Schimbarea-i cu justificare
    Dar să vezi de-acuma vere
    Toţi avem câte o părere.
    Fiind lipsuri se tot cere
    Câte-n lună şi în stele
    Opoziţia se vrea… la putere!

    Mulţi doresc câte-un ciolan
    Şi de-ar fi cât mai băban
    Pentru asta dau din coate
    Lupta-i pe viaţă şi moarte
    Detractorii-s puşi pe treabă
    Să vezi cum se dau în stambă
    Vrem puterea în mare grabă!

    Când nu prind ciolanul gros,
    Bun e chiar și câte-un os:
    Câte-un post, o sinecură,
    Să le pice ceva-n gură.
    Ăsta-i vis de parvenire,
    Demnitari în devenire…
    De-asta vor mulți primenire!

    Dacă mergi acum în piaţă
    Poţi să iei şi-un pumn în faţă!
    Să n-atragi o mare ură
    Ai grijă ce spui din gură
    Şi pe cine vei susţine
    Sau mai bine te-ai abţine
    Dacă-l vor pe…. nu ştiu cine!

    Lumea strigă acolo în stradă
    Şi pe net e mare sfadă
    Nu mai e pic de răbdare
    Şi-i o mare încordare
    Guvernu-i vinovat de toate
    E prea multă nedreptate
    Şi aşa nu se mai poate!

    În stradă nevoile-s multe
    N-are cine să le asculte
    Când e criză şi durere,
    Se ascund cei de la putere
    Însă apar de nu ştiu unde
    Mulţi cu interese oculte
    Jos partidele corupte!

    Unii îl vor pe nu ştiu cine
    Dar la UE nu dă bine
    Alţii vor pe nu ştiu care
    Însă e pătat cam tare
    Toţi am vrea prosperitate
    Ni se dă… austeritate
    Jos corupţii, vrem dreptate!

    Vreau să spun că nu e bine
    Să mă cert eu şi cu tine
    De la puterea ce vine.
    Cine vine-i pentru sine!
    Dacă ar fi cinstiţi măi frate
    Şi-ar avea şi demnitate
    N-ar dori imunitate!

    Doamne, vezi de tineret
    Că-s folosiţi, nu-i un secret
    Calea lor le luminează
    Şi să-i ai mereu în pază.
    De-i nevoie de schimbare
    S-avem bună guvernare
    Dă-ne minte la votare!

    Scrisă în urma tragediei de la Colectiv

  • E vremea schimbării[1]

    E vremea schimbării[1]

    E vremea schimbărilor, frate române,
    Răbdarea-i pe sfârșite, doar lupta ne rămâne,
    Să-nlăturăm toți viermii ce rod din trupul țării,
    Ce-au sărăcit poporul în anii nepăsării.

    Corupția perfidă ucide tineretul,
    Că viermilor le place luxul și bănetul,
    Și-s mulți pe trupul țării și tot mai nesătui,
    Și-i tot mai greu, române, cu ei ca să te pui.

    Au un tupeu de vierme, lipsiți de conștiință,
    N-au niciun Dumnezeu, se vând cu ușurință,
    Demnitari de frunte, în care am crezut,
    Au stors a noastră țară cum nu s-a mai văzut.

    Prin partide, frate, viermii au ajuns la putere,
    Ce-și doresc acuma? Tot mai multă avere!
    Cu tupeu și nesimțire, rod mereu, necontenit,
    Iar, între timp, poporul jalnic a sărăcit.

    Și-n toate-i debandadă, greu de suportat,
    Legile sunt strâmbe, labirint curat,
    Omul e împins adesea să dea șpagă,
    Că viermilor, se pare, doar asta le e dragă.

    Și șpaga-i peste tot, din minister în jos,
    Să fii cinstit acuma e tare anevoios,
    Te provoc, române, să facem o schimbare,
    Să-i scoatem dintre noi prin lege și votare.

    Şi de-au făcut averi ce nu-s justificate
    Prin lege, fără milă, să fie confiscate,
    Și-om da la medici, frate, și-om mai dota spitale,
    Că sunt atâtea lipsuri și-i încă multă jale.

    Şi-om purta de grijă la dascăli, profesori
    Să nu-i mai pierdem, frate, plecând rătăcitori,
    Și-om dota și școala să facă performanță,
    Iar tinerii să capete în țară o speranță.

    Multe-am putea face, după cum se pare,
    Dar aceasta, frate, cere o schimbare,
    Să fim fiecare ceva mai responsabili,
    Hai s-arătăm, române, că suntem capabili!

    [1] Versuri scrise în perioada de după tragedia de la Colectiv.

  • Ai grijă, române!

    Ai grijă, române!

    O, tu, române, harnic și cinstit,
    Așa ușor, se pare, te lași păcălit,
    Te mint cu nesimțire când îți cer votul,
    Ajunși iar la putere, ei uită totul.

    Ai inimă creștină și-o încredere naivă,
    Votezi un trai mai bun, ei dimpotrivă,
    Devin budihace, ajunși în Parlament,
    Își văd de interese, tu mergi la faliment.

    Dar până când, române, atâta umilință?
    De ce să tot înduri, având multă credință?
    De ce ai tăi copii să crească-n sărăcie?
    Cum poți să mai suporți așa netrebnicie?

    Din an în an, ciocoii se tot înmulțesc,
    Iar la tine, frate, doar taxele mai cresc!
    De-ajungi cumva-n spital, jalea-i și mai mare,
    În întreg sistemul e multă nepăsare.

    Mor oameni chiar cu zile, că sunt lipsuri multe,
    Iar medicii-s puțini, cin’ să te consulte?
    Școlile, se pare, sunt tot mai neglijate,
    Tinerii intră-n viață cu mai puțină carte.

    Ai grijă române, ei au un concept
    Să depinzi de stat şi să le fii adept

    Tu însă luptă, frate, dând tot ce-i bun în tine,
    Să nu depinzi de nimeni, de vrei să-ți fie bine.