Etichetă: sărăcie

  • Vasluienii, campioni europeni la……șomaj!!!

    Vasluienii, campioni europeni la……șomaj!!!

    Șomerică VASLUIANU

    Mișu-Salut Costele!!! Ce mai faci, prietene? Tu nu ești în concediu?

    Costel-De unde concediu, Mișule, de unde?! Campionii, campionii!!!!

    Mișu-Ai foarte mult de lucru, așa-i Costele?

    Costel-Da de unde?! Nu-s în concediu pentru că-s șomer!Te-ai lămurit acum? Campionii, campionii!!

    Mișu-M-am lămurit! Timp liber nelimitat.Da ce tot cânți tu acolo? Înseamnă că ai fost la Zilele Culturale ale Vasluiului!

    Costel-Cum să nu! Păi de-acolo vin! Și am fost sărbătorit! Campionii, campionii!

    Mișu-Cum adică ai fost sărbătorit? Ai urcat pe scenă? Ce tot cânți acolo, ce campioni?

    Costel-Nu Mișule!!! Dar la final ai văzut focul de artificii?

    Mișu-Magnific, întradevăr! Parcă eram la Olimpiadă!

    Costel-Și fondul muzical a fost : We are the Champions! Asta înseamnă că suntem campioni!!! Și nu doar naționali, ci chiar europeni!

    Mișu-Ce tot spui Costele, la ce să fim noi campioni?

    Costel-Cum la ce? N-ai aflat? La șomaj, Mișule, la șomaj! Că la gimnastică e campioană europeană echipa națională iar la șomaj, noi, cei de la Vaslui. De aia am spus că am fost sărbătorit!

    Mișu-Bă, să știi că ai dreptate! Am aflat și eu din presă. Suntem campioni şi eu zic că o să ne și menținem! Avem o conducere atât la județ cât și la guvern că sigur vom rămâne cei mai tari la șomaj din Europa! Bă Costele, în afară de artificii ce ți-a mai plăcut la Zilele Culturale ale Vasluiului?

    Costel-Cum ce mi-a plăcut? Noul mod de culturalizare! E o idee fantastică și foarte pragmatică.

    Mișu-Ce tot spui acolo, Costele? Despre ce culturalizare vorbești? A fost un bâlci în toată regula.Cum te-ai culturalizat, de exemplu, tu?

    Costel-Foarte bine!Îmi place noua cultură! Mici, bere, frigărui și zgomot mare! Versuri mai puține…cui servesc? Adaptăm cultura la vremuri.Și la urma urmei, mie nu-mi plac versurile acelea nicicum. Versurile trebuie să producă emoție. Trebuie adaptate vremurilor. Eu am alte versuri care îmi plac.

    Mișu-Ia spune, Costele. Ce versuri îți plac ție acum?

    Costel-Uite niște versuri ce produc emoții de te ustură la buzunar:

    Tulpiniță cu doi spini

    Greu muncit-am prin străini

    Mi-am luat mașină mică

    De-o conduc fără de frică

    Nu și când mă-ntorc în țară

    Amenzile mă omoară

    În oraș cum ai parcat

    Imediat ești amendat

    Având număr dinafară

    Viața mea nu-i chiar ușoară.

    Mișu-Bă, chiar că produc emoție, mai ales la bieții români reîntorși acasă.

    Costel-Totuși, am și versuri mai plăcute. Sunt versurile mele de suflet.

    Mișu-Ia zi măi, Costel. Constat că-s rămas în urmă.

    Costel- Iată ce-mi place mie:

    Foaie verde matostat

    Primesc ajutor de stat

    Nu mai e nici un mister

    Îmi place să fiu şomer

    Mișu-Ooooo! Interesant! Dar cum să-ți placă Costele, să fii șomer?

    Costel-Uite așa.Ia fii atent un pic. Când am fost restructurat(cu ajutorul lui Dumnezeu), am primit 10 salarii. Apoi ajutor de șomaj. Iar acum ajutor de stat.

    Mișu-Bine, măi Costele. Dar ăstea nu țin până la nesfârșit.

    Costel-Au trecut ceva ani și mă descurc. Totul e să-mi fac datoria, Mișule. Atât.

    Mișu-Adică? Ce datorie?

    Costel-Adică să am grijă să votez. Sunt pe listele partidului, om de încredere. Eu trebuie să am grijă de buletin. Să nu-l pierd înainte de alegeri. Că dacă-l pierd, e jale mare. Merg la vot, îmi pune ștampila pe spate și gata. Sunt numai bun de primit ajutor social. Mai am un stres de la o vreme.

    Mișu-Ce stres Costele?

    Costel-Să știu ce semn mai poartă partidul.

    Mișu-Care partid Costele?

    Costel-Cel cu ajutoarele. Că se tot aliază și-și schimbă semnul electoral. Și eu trebuie să am grijă. Ai înțeles? Două griji: buletinul și semnul partidului.

    Mișu-Bă Costele, și să te angajezi nu te-ai gândit?

    Costel-Dar ce sens are? Să pierdem titlul de campioni?Statul se străduie să rămânem campioni. Pune taxe, pune impozite…se închid firme una după alta….De aia am spus că ne vom menține.Mai e un pic și-l doboară sistemul și pe Porumboiu! Nimeni nu rezistă! La urma urmei, până în 1989 România a fost țara muncitorilor și țăranilor, este?

    Mișu-Da Costele, așa a fost!

    Costel-A venit democrația care ne-a adus libertatea de a fi……șomeri. Eu asta am înțeles.Eu cred că strategia e să devenim o Românie a șomerilor! Cu șomeri peste tot! Ăsta-i scopul! Imaginează-ți: Republica Șomeră Română! Uită-te și tu în Parlament! Se șomează intens! Lentoare avem peste tot-guvern, justiție etc. Asta-i tendința.

    Mișu-Vai de mine! Dumnezeu să nu ne-ajute! Și ce vom mânca?

    Costel-Ne vom mânca unii pe alții!!! Nu se vede? Face parte din strategie!”

    Text din 2014

    Sursă foto: cotidianul.ro

  • Balada lui Ion Săracul

    Balada lui Ion Săracul

    Ion fusese bun strungar,
    La o uzină, într-un oraș,
    De alte munci n-avea habar,
    Dar între-ai lui era fruntaș.

    Când uzina s-a închis,
    Ion s-a întors în sat,
    Cu avânt el s-a decis,
    Pământ a arendat.

    El trei copii avea atunci,
    Și-i greu să-i ții în școală,
    Muncea Ion, muncea pe brânci,
    Ades cu burta goală.

    Câștigul nu era prea mare,
    La cât se chinuia,
    Dar la copii avea mâncare,
    Și asta-l mulțumea.

    Și când era un an mai bun,
    Mergeau cu toții la oraș,
    De Paști măcar sau de Crăciun,
    Nu-i rău să fii și arendaș.

    Dar vine vremea de votat,
    Îl caută o vecină,
    Pe soțul ei, ce-i candidat,
    Îl roagă să-l susțină.

    Vecinu-i promite ajutor,
    De va ajunge el primar,
    Dar azi să-i fie recrutor
    Și agent electoral.

    Ajutorul pare tentant,
    Și începe promovarea,
    Biet naiv și diletant,
    Nu-i știa măcar culoarea.

    Vecinul iese-nvingător,
    Primar ales, adicătele,
    Ion se-așteaptă la-ajutor,
    De-or mai veni și vremuri grele.

    Arendatorii, bată-i sfântul,
    Fiind de altă… culoare,
    Îi iau lui Ion pământul,
    Necazul ia amploare.

    Ion ajunge-n zile grele,
    Se duce la primar,
    Ajutor acum îi cere,
    Că traiul lui e-amar.

    Primarul stă și analizează:
    E „copt” Ion de ajutor?
    Se uită bine și oftează:
    La alții este… mai dator.

    Îi spune-atuncea lui Ion
    Că nu-i așa sărman,
    Mai are încă un pogon,
    Să vină iarăși peste-un an.

    Mai vine-n casă un copil,
    Își vinde și pogonul,
    La primar se-ntoarce umil,
    Să-i ceară ajutorul.

    Ion, de-acuma om sărman,
    Ia ajutor lunar,
    C-așa-i sistemul de viclean,
    Să depindă de primar.

    Guvernu-i dă cât să trăiască,
    Munca-i pare tot mai grea,
    Începe dar să lenevească,
    Timp acum are cât vrea.

    Traiul ăsta-n trândăvie,
    Pe mulți poate să-i momească,
    Dar nu ține-o veșnicie,
    Statul să te tot plătească.

    Statul pare să greșească
    Înmulțindu-i pe asistați
    Facă lumea să muncească
    Nu creând mai mulți ratați!

    Ajutorul să slujească
    Celor lipsiți de putere,
    Și să-i facă să muncească
    Pe cei apți, dar fără vrere.