Etichetă: satul românesc

  • Moș Gavrilă

    Moș Gavrilă

    Moș Gavrilă, cu mustață,
    În fiecare dimineață,
    Copiilor le iese-n cale
    Și le spune-așa, agale.
    Le adresează-o întrebare,
    Pentru unii, grea-ncercare:

    — Dragi copii, ia ascultați,
    Un premiu vreți să câștigați?
    Iată, am o întrebare:
    Știți voi lucrul… cutare?
    Dacă-ați fost atenți la școală,
    Veți ghici, n-am îndoială.

    Uite-așa, moșul îi testează
    Și pe unii-i stimulează
    Cu-ntrebări din geografie,
    Despre munți sau o câmpie.
    Alteori, de-un scriitor,
    Ori de-un viteaz domnitor.
    Ba mai mult, și din chimie,
    Căci formule moșul știe!

    Pe măsură ce întreabă,
    Copiii răspund în grabă.
    Lupta e pentru răsplată
    Ori un fruct, ori ciocolată.

    Moș Gavrilă a-mbătrânit,
    Iar apoi ne-a părăsit.
    Însă mulți ni-l amintim
    Și cu drag îl pomenim:
    Cum pe copii îi iubea
    Și mereu îi stimula,
    Cât era de informat,
    De părea un învățat.

  • Balada lui Ion Săracul

    Balada lui Ion Săracul

    Ion fusese bun strungar,
    La o uzină, într-un oraș,
    De alte munci n-avea habar,
    Dar între-ai lui era fruntaș.

    Când uzina s-a închis,
    Ion s-a întors în sat,
    Cu avânt el s-a decis,
    Pământ a arendat.

    El trei copii avea atunci,
    Și-i greu să-i ții în școală,
    Muncea Ion, muncea pe brânci,
    Ades cu burta goală.

    Câștigul nu era prea mare,
    La cât se chinuia,
    Dar la copii avea mâncare,
    Și asta-l mulțumea.

    Și când era un an mai bun,
    Mergeau cu toții la oraș,
    De Paști măcar sau de Crăciun,
    Nu-i rău să fii și arendaș.

    Dar vine vremea de votat,
    Îl caută o vecină,
    Pe soțul ei, ce-i candidat,
    Îl roagă să-l susțină.

    Vecinu-i promite ajutor,
    De va ajunge el primar,
    Dar azi să-i fie recrutor
    Și agent electoral.

    Ajutorul pare tentant,
    Și începe promovarea,
    Biet naiv și diletant,
    Nu-i știa măcar culoarea.

    Vecinul iese-nvingător,
    Primar ales, adicătele,
    Ion se-așteaptă la-ajutor,
    De-or mai veni și vremuri grele.

    Arendatorii, bată-i sfântul,
    Fiind de altă… culoare,
    Îi iau lui Ion pământul,
    Necazul ia amploare.

    Ion ajunge-n zile grele,
    Se duce la primar,
    Ajutor acum îi cere,
    Că traiul lui e-amar.

    Primarul stă și analizează:
    E „copt” Ion de ajutor?
    Se uită bine și oftează:
    La alții este… mai dator.

    Îi spune-atuncea lui Ion
    Că nu-i așa sărman,
    Mai are încă un pogon,
    Să vină iarăși peste-un an.

    Mai vine-n casă un copil,
    Își vinde și pogonul,
    La primar se-ntoarce umil,
    Să-i ceară ajutorul.

    Ion, de-acuma om sărman,
    Ia ajutor lunar,
    C-așa-i sistemul de viclean,
    Să depindă de primar.

    Guvernu-i dă cât să trăiască,
    Munca-i pare tot mai grea,
    Începe dar să lenevească,
    Timp acum are cât vrea.

    Traiul ăsta-n trândăvie,
    Pe mulți poate să-i momească,
    Dar nu ține-o veșnicie,
    Statul să te tot plătească.

    Statul pare să greșească
    Înmulțindu-i pe asistați
    Facă lumea să muncească
    Nu creând mai mulți ratați!

    Ajutorul să slujească
    Celor lipsiți de putere,
    Și să-i facă să muncească
    Pe cei apți, dar fără vrere.

  • Pământul strămoșesc

    Pământul strămoșesc

    Țărane drag din aste vremuri, vin la tine c-un sfat:
    Pământul nostru strămoșesc nu-i bine de-nstrăinat.
    Chiar de viața este grea și n-ai bani de cheltuială,
    Caută alte soluții, ai mai multă chibzuială.

    Pentru ce luptau răzeșii la chemarea lui Ștefan?
    Să își apere pământul, să-l muncească an de an,
    Să-l transmită moștenire la nepoți și strănepoți,
    Ține, dar, și tu la glie și-o muncește cât mai poți.

    Cuza-Vodă domnitorul, după ce-a unit o țară,
    Ascultându-l pe țăran, a făcut reformă agrară,
    Pe clăcași i-a slobozit, făcându-li-se-așa dreptate,
    Și pământ le-a dăruit, să trăiască în demnitate.

    Când a fost război cu turcii, la Smârdan și Plevna
    La ce visa oare Curcanul, de unde-i venea lui râvna
    De n-o știi, ți-o spun acuma, ai la ce să te gândești
    Tot pământul îi da avântul, pe redutele turcești.

    Ce şi-au dorit ţăranii, când la Flămânzi s-au răsculat?
    Îţi mai aminteşti tu oare? Noi vrem pământ! – ei au strigat
    Răscoala a cuprins o ţară, fără pământ erau argaţi
    Mulţi s-au jertfit atuncea, de gloanţe fiind seceraţi.

    Când s-a dat mobilizarea, să se lupte ei cu nemții,
    La pământ visau țăranii, fără multe alte pretenții,
    La Oituz și Mărășești, cu eroism s-au avântat,
    La străini să dăm pământul, oare n-ar fi cu păcat?

    Când comuniştii, fără milă, luă pământul la ţărani
    Unii au plătit cu viaţa, alţii închişi pe mai mulţi ani
    Colectivizând cu forţa, le-a luat aproape totul
    Dependentă fiind de stat, ţărănimea-şi pierdea rostul.

    Dar a fost o nouă șansă, o Revoluție de Crăciun,
    Când și țăranii au sperat c-or să scape de surghiun,
    Și se străduie și-acuma să reînvie tot ce-a fost,
    Nu e simplu, cum se pare, să-și găsească iarăși rost.

    Însă zic să facem totul, să ne reînviem satul,
    Să-nvățăm din nou, cu drag, meșteșugul și aratul,
    Să-ncingem iarăși hora, cum făceam la sărbători,
    Și să-i rechemăm acasă pe-ai satului feciori.

  • Supărare de țăran

    Supărare de țăran

    Un sfert de veac au așteptat,
    Visând o altă viață,
    Guvernele s-au tot schimbat,
    Țăranii-s tot în ceață. 

    Au suferit tăcuți, cuminți,
    Scrâșnind ades din dinți,
    De-atâtea nedreptăți răniți,
    Și ei tot cu bun-simț. 

    Se simt acum profund trădați,
    De cei în care au crezut,
    În timp ce alții-s mai bogați,
    Ei rostul și-au pierdut. 

    Bătrâni au mai rămas în sat,
    Din vechea răzeșime,
    Tineri mulți au tot plecat,
    Satele cin’ s-anime? 

    Guvernanții, bată-i Domnul,
    Îi caută numai la vot,
    Le promit că schimbă totul,
    După care uită tot. 

    Cei ce sunt la cârma țării,
    Sunt tot mai greu de săturat,
    Pe țărani i-au dat uitării, 
    Deși la urne i-au votat.

    Celui străin ușor se vând,
    Ca Iuda, biblic trădător,
    Meschini în fapte și în gând,
    Ei ajung cozi de topor! 

    17.10.2013