Ionel Popa

Etichetă: societatea românească

  • Opriți lupta!

    Opriți lupta!

    Opriți lupta, voi nebuni,
    Vă bateți numai cu minciuni,
    Mințiți poporul an de an,
    Vi-i gândul numai la ciolan. 

    Ați depășit orice măsură,
    În popor sădiți doar ură,
    Ați rămas făr’ de rușine,
    Dacă vouă vă e bine. 

    Opriți luptele sterile,
    Ce-ajută doar camarile,
    Vă-nfruntați ca niște câini,
    Spre folosul unor străini. 

    Din ce-ați promis multe-ați uitat,
    Imediat ce v-am votat,
    Păreți o tagmă de golani,
    Ce-și bate joc de cei sărmani. 

    Opriți lupta, nu-i de bine,
    Țara-i plină de suspine!
    Ascultați și talpa țării,
    N-o lăsați pradă uitării. 

    V-amintim c-ați fost votați,
    De țară să vă ocupați,
    Nu de certuri televizate,
    Unde toți aveți „dreptate”. 

    Unul mai deștept ca altul,
    V-a cuprins împielițatul,
    Gândul vostru-i tot la furt,
    Sufletul vi l-ați corupt. 

    Opriți lupta, că e criză,
    N-o învingeți c-o acciză,
    Faceți legi să fie bine,
    Binele să-l simtă oricine.  

    Voi păreți doar derbedei,
    Duceți lipsă de idei
    Vă doriți toți la putere,
    Ca să puteți face avere. 

    Vă luptați și cu românii,
    Mai nou țineți cu străinii,
    Vă credeți stăpâni pe țară,
    Iar poporul vi-i povară! 

    Bunul-simț vi l-ați pierdut,
    De vreodată l-ați avut!
    Nu contați pe competență,
    Vă doriți doar influență. 

    La justiție vreți supuși,
    Ca la teatrul de păpuși,
    Dacă judecata-i strâmbă,
    Hoțul liniștit se plimbă. 

    Ce fel de regulament
    Aveți voi prin Parlament?
    Că mai mult dormiți la slujbă,
    Vă treziți numai la vrajbă! 

    Încercați să și gândiți,
    Soluții bune să găsiți,
    Dacă tot poftiți la arme,
    Bateți-vă în programe. 

    Faceți strategii solide,
    Cu respect între partide,
    Faceți pace cu românii,
    N-o mai faceți pe stăpânii.

    Luați idei de la oricine,
    Facă țării numai bine,
    Opoziție, fii activă,
    Și, mai ales, constructivă. 

    Opriți lupta dintre voi,
    Țara are alte nevoi,
    Avem probleme, nu-s puține,
    Nu ne faceți de rușine! 

  • Balada lui Ion Săracul

    Balada lui Ion Săracul

    Ion fusese bun strungar,
    La o uzină, într-un oraș,
    De alte munci n-avea habar,
    Dar între-ai lui era fruntaș.

    Când uzina s-a închis,
    Ion s-a întors în sat,
    Cu avânt el s-a decis,
    Pământ a arendat.

    El trei copii avea atunci,
    Și-i greu să-i ții în școală,
    Muncea Ion, muncea pe brânci,
    Ades cu burta goală.

    Câștigul nu era prea mare,
    La cât se chinuia,
    Dar la copii avea mâncare,
    Și asta-l mulțumea.

    Și când era un an mai bun,
    Mergeau cu toții la oraș,
    De Paști măcar sau de Crăciun,
    Nu-i rău să fii și arendaș.

    Dar vine vremea de votat,
    Îl caută o vecină,
    Pe soțul ei, ce-i candidat,
    Îl roagă să-l susțină.

    Vecinu-i promite ajutor,
    De va ajunge el primar,
    Dar azi să-i fie recrutor
    Și agent electoral.

    Ajutorul pare tentant,
    Și începe promovarea,
    Biet naiv și diletant,
    Nu-i știa măcar culoarea.

    Vecinul iese-nvingător,
    Primar ales, adicătele,
    Ion se-așteaptă la-ajutor,
    De-or mai veni și vremuri grele.

    Arendatorii, bată-i sfântul,
    Fiind de altă… culoare,
    Îi iau lui Ion pământul,
    Necazul ia amploare.

    Ion ajunge-n zile grele,
    Se duce la primar,
    Ajutor acum îi cere,
    Că traiul lui e-amar.

    Primarul stă și analizează:
    E „copt” Ion de ajutor?
    Se uită bine și oftează:
    La alții este… mai dator.

    Îi spune-atuncea lui Ion
    Că nu-i așa sărman,
    Mai are încă un pogon,
    Să vină iarăși peste-un an.

    Mai vine-n casă un copil,
    Își vinde și pogonul,
    La primar se-ntoarce umil,
    Să-i ceară ajutorul.

    Ion, de-acuma om sărman,
    Ia ajutor lunar,
    C-așa-i sistemul de viclean,
    Să depindă de primar.

    Guvernu-i dă cât să trăiască,
    Munca-i pare tot mai grea,
    Începe dar să lenevească,
    Timp acum are cât vrea.

    Traiul ăsta-n trândăvie,
    Pe mulți poate să-i momească,
    Dar nu ține-o veșnicie,
    Statul să te tot plătească.

    Statul pare să greșească
    Înmulțindu-i pe asistați
    Facă lumea să muncească
    Nu creând mai mulți ratați!

    Ajutorul să slujească
    Celor lipsiți de putere,
    Și să-i facă să muncească
    Pe cei apți, dar fără vrere.

  • E vremea schimbării[1]

    E vremea schimbării[1]

    E vremea schimbărilor, frate române,
    Răbdarea-i pe sfârșite, doar lupta ne rămâne,
    Să-nlăturăm toți viermii ce rod din trupul țării,
    Ce-au sărăcit poporul în anii nepăsării.

    Corupția perfidă ucide tineretul,
    Că viermilor le place luxul și bănetul,
    Și-s mulți pe trupul țării și tot mai nesătui,
    Și-i tot mai greu, române, cu ei ca să te pui.

    Au un tupeu de vierme, lipsiți de conștiință,
    N-au niciun Dumnezeu, se vând cu ușurință,
    Demnitari de frunte, în care am crezut,
    Au stors a noastră țară cum nu s-a mai văzut.

    Prin partide, frate, viermii au ajuns la putere,
    Ce-și doresc acuma? Tot mai multă avere!
    Cu tupeu și nesimțire, rod mereu, necontenit,
    Iar, între timp, poporul jalnic a sărăcit.

    Și-n toate-i debandadă, greu de suportat,
    Legile sunt strâmbe, labirint curat,
    Omul e împins adesea să dea șpagă,
    Că viermilor, se pare, doar asta le e dragă.

    Și șpaga-i peste tot, din minister în jos,
    Să fii cinstit acuma e tare anevoios,
    Te provoc, române, să facem o schimbare,
    Să-i scoatem dintre noi prin lege și votare.

    Şi de-au făcut averi ce nu-s justificate
    Prin lege, fără milă, să fie confiscate,
    Și-om da la medici, frate, și-om mai dota spitale,
    Că sunt atâtea lipsuri și-i încă multă jale.

    Şi-om purta de grijă la dascăli, profesori
    Să nu-i mai pierdem, frate, plecând rătăcitori,
    Și-om dota și școala să facă performanță,
    Iar tinerii să capete în țară o speranță.

    Multe-am putea face, după cum se pare,
    Dar aceasta, frate, cere o schimbare,
    Să fim fiecare ceva mai responsabili,
    Hai s-arătăm, române, că suntem capabili!

    [1] Versuri scrise în perioada de după tragedia de la Colectiv.

  • Ai grijă, române!

    Ai grijă, române!

    O, tu, române, harnic și cinstit,
    Așa ușor, se pare, te lași păcălit,
    Te mint cu nesimțire când îți cer votul,
    Ajunși iar la putere, ei uită totul.

    Ai inimă creștină și-o încredere naivă,
    Votezi un trai mai bun, ei dimpotrivă,
    Devin budihace, ajunși în Parlament,
    Își văd de interese, tu mergi la faliment.

    Dar până când, române, atâta umilință?
    De ce să tot înduri, având multă credință?
    De ce ai tăi copii să crească-n sărăcie?
    Cum poți să mai suporți așa netrebnicie?

    Din an în an, ciocoii se tot înmulțesc,
    Iar la tine, frate, doar taxele mai cresc!
    De-ajungi cumva-n spital, jalea-i și mai mare,
    În întreg sistemul e multă nepăsare.

    Mor oameni chiar cu zile, că sunt lipsuri multe,
    Iar medicii-s puțini, cin’ să te consulte?
    Școlile, se pare, sunt tot mai neglijate,
    Tinerii intră-n viață cu mai puțină carte.

    Ai grijă române, ei au un concept
    Să depinzi de stat şi să le fii adept

    Tu însă luptă, frate, dând tot ce-i bun în tine,
    Să nu depinzi de nimeni, de vrei să-ți fie bine.

  • Supărare de țăran

    Supărare de țăran

    Un sfert de veac au așteptat,
    Visând o altă viață,
    Guvernele s-au tot schimbat,
    Țăranii-s tot în ceață. 

    Au suferit tăcuți, cuminți,
    Scrâșnind ades din dinți,
    De-atâtea nedreptăți răniți,
    Și ei tot cu bun-simț. 

    Se simt acum profund trădați,
    De cei în care au crezut,
    În timp ce alții-s mai bogați,
    Ei rostul și-au pierdut. 

    Bătrâni au mai rămas în sat,
    Din vechea răzeșime,
    Tineri mulți au tot plecat,
    Satele cin’ s-anime? 

    Guvernanții, bată-i Domnul,
    Îi caută numai la vot,
    Le promit că schimbă totul,
    După care uită tot. 

    Cei ce sunt la cârma țării,
    Sunt tot mai greu de săturat,
    Pe țărani i-au dat uitării, 
    Deși la urne i-au votat.

    Celui străin ușor se vând,
    Ca Iuda, biblic trădător,
    Meschini în fapte și în gând,
    Ei ajung cozi de topor! 

    17.10.2013