Țărane drag din aste vremuri, vin la tine c-un sfat:
Pământul nostru strămoșesc nu-i bine de-nstrăinat.
Chiar de viața este grea și n-ai bani de cheltuială,
Caută alte soluții, ai mai multă chibzuială.
Pentru ce luptau răzeșii la chemarea lui Ștefan?
Să își apere pământul, să-l muncească an de an,
Să-l transmită moștenire la nepoți și strănepoți,
Ține, dar, și tu la glie și-o muncește cât mai poți.
Cuza-Vodă domnitorul, după ce-a unit o țară,
Ascultându-l pe țăran, a făcut reformă agrară,
Pe clăcași i-a slobozit, făcându-li-se-așa dreptate,
Și pământ le-a dăruit, să trăiască în demnitate.
Când a fost război cu turcii, la Smârdan și Plevna
La ce visa oare Curcanul, de unde-i venea lui râvna
De n-o știi, ți-o spun acuma, ai la ce să te gândești
Tot pământul îi da avântul, pe redutele turcești.
Ce şi-au dorit ţăranii, când la Flămânzi s-au răsculat?
Îţi mai aminteşti tu oare? Noi vrem pământ! – ei au strigat
Răscoala a cuprins o ţară, fără pământ erau argaţi
Mulţi s-au jertfit atuncea, de gloanţe fiind seceraţi.
Când s-a dat mobilizarea, să se lupte ei cu nemții,
La pământ visau țăranii, fără multe alte pretenții,
La Oituz și Mărășești, cu eroism s-au avântat,
La străini să dăm pământul, oare n-ar fi cu păcat?
Când comuniştii, fără milă, luă pământul la ţărani
Unii au plătit cu viaţa, alţii închişi pe mai mulţi ani
Colectivizând cu forţa, le-a luat aproape totul
Dependentă fiind de stat, ţărănimea-şi pierdea rostul.
Dar a fost o nouă șansă, o Revoluție de Crăciun,
Când și țăranii au sperat c-or să scape de surghiun,
Și se străduie și-acuma să reînvie tot ce-a fost,
Nu e simplu, cum se pare, să-și găsească iarăși rost.
Însă zic să facem totul, să ne reînviem satul,
Să-nvățăm din nou, cu drag, meșteșugul și aratul,
Să-ncingem iarăși hora, cum făceam la sărbători,
Și să-i rechemăm acasă pe-ai satului feciori.
