Binecuvântează, Doamne, poporul român, Dă-i puterea de-a rămâne în țară stăpân. Miluiește-l cu chibzuință și înțelepciune, Întărește-l când e cuprins de slăbiciune.
Luminează-i, Doamne, calea când o rătăcește Și dă-i iertarea Ta ori de câte ori greșește. Ferește-i fiii cei mai aprigi de dezbinare, Nimic să nu le fie prilej de întinare.
Unește-i, Doamne, pe toți frații laolaltă, Să-și croiască împreună una și aceeași soartă. Însuflețește-i pe toți fiii nației românești Cu dorința de unire pe meleaguri strămoșești.
Întărește, Doamne, în tot poporul meu Iubirea de moșie, credința-n Dumnezeu. Ajută-l Tu, Doamne, să aibă spor în toate, Să trăiască-n țara sa în cinste, în demnitate.
Joi, 23 iulie 2026, în sala Centrului Cultural Județean Vaslui, domnul Dănuț Ailincăi și-a lansat ediția a doua, revăzută și adăugită, a volumului „Dănuț Ailincăi 70+6 – Călător pe valul vieții”.
Aspect de la lansarea ediției a doua a volumului «Dănuț Ailincăi 70+6 – Călător pe valul vieții».
Invitat la acest eveniment, am avut onoarea de a-i înmâna cea de-a cincea diplomă din seria „Om pentru oameni”, distincție pe care Asociația „Solidar” o acordă unor persoane care, prin activitatea și exemplul lor, contribuie la binele comunității.
Diploma i-a fost oferită domnului Dănuț Ailincăi în semn de recunoștință pentru întreaga activitate desfășurată în slujba culturii, pentru dăruirea și modestia sa și pentru dragostea cu care a promovat valorile românești.
Dănuț Ailincăi, alături de Ionel Popa, într-un moment dedicat volumului proaspăt lansat.
Un om dedicat culturii și comunității
În calitate de președinte al Asociației „Solidar”, am rostit cu această ocazie următorul discurs:
„Dragi invitați, Stimată audiență, Doamnelor și domnilor, Preacucernice părinte,
Există oameni care nu măsoară timpul în ani, ci în generațiile pe care le inspiră.
Există oameni care transformă cultura într-o punte între trecut și viitor, între tradiție și sufletul comunității.
Domnul Dănuț Ailincăi este unul dintre acești oameni.
Ani la rând, în calitate de director al Căminului Cultural din comuna Văleni, județul Vaslui, și-a dedicat activitatea promovării culturii, tradițiilor și valorilor românești. A înțeles că un cămin cultural nu este doar o clădire, ci inima unei comunități: locul în care oamenii se întâlnesc, se recunosc și își păstrează identitatea.
Nici după încheierea activității profesionale nu s-a retras din viața culturală. Dimpotrivă, a continuat, cu aceeași pasiune și dăruire, să fie prezent în mijlocul oamenilor, participând la numeroase manifestări artistice și culturale și contribuind la organizarea acestora. A devenit astfel un adevărat animator al vieții culturale din zonă.
În memoria celor care i-au urmărit au rămas spectacolele susținute împreună cu regretatul Ion Chiriac. Într-o armonie artistică aparte, domnul Dănuț Ailincăi dădea glas poeziei patriotice și cupletelor umoristice, iar Ion Chiriac completa recitalul prin sensibilitatea acordurilor de chitară.
Împreună au oferit publicului nu doar spectacole, ci și adevărate lecții despre dragostea față de neam, tradiție și frumos.
Prin întreaga sa activitate, domnul Dănuț Ailincăi a demonstrat că actul cultural nu înseamnă doar spectacole, ci și educație, memorie, identitate și responsabilitate față de comunitate.
A fost și rămâne un promotor al valorilor autentice, un om care a înțeles că fiecare poezie rostită și fiecare spectacol organizat pot întări legăturile dintre oameni și pot da sens apartenenței la aceeași comunitate.
Pentru întreaga contribuție adusă vieții culturale a județului Vaslui și pentru exemplul oferit generațiilor care l-au cunoscut, Asociația «Solidar» are onoarea de a-i conferi domnului Dănuț Ailincăi Diploma de Excelență «Om pentru oameni».
Diploma de Excelență „Om pentru oameni”, conferită domnului Dănuț Ailincăi de Asociația „Solidar”, la 23 iulie 2026.
Domnule Dănuț Ailincăi,
Prin această diplomă nu dorim doar să vă felicităm. Dorim, înainte de toate, să vă mulțumim.
Vă mulțumim pentru că ați dovedit că un om poate sluji o comunitate prin cultură, prin cuvânt și prin puterea exemplului.
Ați păstrat vie dragostea pentru poezie, pentru tradiție și pentru identitatea noastră românească. Ați adus bucurie în sufletele oamenilor și ați făcut ca scena Căminului Cultural din Văleni să fie, ani la rând, o școală a frumosului și a demnității.
În numele Asociației «Solidar», vă mulțumim pentru tot ceea ce ați dăruit oamenilor.
Faptele trec din prezent în istorie doar atunci când o comunitate le prețuiește. Prin această distincție ne îndeplinim o datorie de onoare: aceea de a vă spune, cu respect și recunoștință, «Mulțumim!».
Dumnezeu să vă dăruiască sănătate, putere și bucuria de a vedea că semințele pe care le-ați sădit în sufletele oamenilor continuă să rodească.
Felicitări și la mulți ani, domnule Dănuț Ailincăi!”
Țărane drag din aste vremuri, vin la tine c-un sfat: Pământul nostru strămoșesc nu-i bine de-nstrăinat. Chiar de viața este grea și n-ai bani de cheltuială, Caută alte soluții, ai mai multă chibzuială.
Pentru ce luptau răzeșii la chemarea lui Ștefan? Să își apere pământul, să-l muncească an de an, Să-l transmită moștenire la nepoți și strănepoți, Ține, dar, și tu la glie și-o muncește cât mai poți.
Cuza-Vodă domnitorul, după ce-a unit o țară, Ascultându-l pe țăran, a făcut reformă agrară, Pe clăcași i-a slobozit, făcându-li-se-așa dreptate, Și pământ le-a dăruit, să trăiască în demnitate.
Când a fost război cu turcii, la Smârdan și Plevna La ce visa oare Curcanul, de unde-i venea lui râvna De n-o știi, ți-o spun acuma, ai la ce să te gândești Tot pământul îi da avântul, pe redutele turcești.
Ce şi-au dorit ţăranii, când la Flămânzi s-au răsculat? Îţi mai aminteşti tu oare? Noi vrem pământ! – ei au strigat Răscoala a cuprins o ţară, fără pământ erau argaţi Mulţi s-au jertfit atuncea, de gloanţe fiind seceraţi.
Când s-a dat mobilizarea, să se lupte ei cu nemții, La pământ visau țăranii, fără multe alte pretenții, La Oituz și Mărășești, cu eroism s-au avântat, La străini să dăm pământul, oare n-ar fi cu păcat?
Când comuniştii, fără milă, luă pământul la ţărani Unii au plătit cu viaţa, alţii închişi pe mai mulţi ani Colectivizând cu forţa, le-a luat aproape totul Dependentă fiind de stat, ţărănimea-şi pierdea rostul.
Dar a fost o nouă șansă, o Revoluție de Crăciun, Când și țăranii au sperat c-or să scape de surghiun, Și se străduie și-acuma să reînvie tot ce-a fost, Nu e simplu, cum se pare, să-și găsească iarăși rost.
Însă zic să facem totul, să ne reînviem satul, Să-nvățăm din nou, cu drag, meșteșugul și aratul, Să-ncingem iarăși hora, cum făceam la sărbători, Și să-i rechemăm acasă pe-ai satului feciori.
