Astăzi viața-i tot mai dură,
Oameni încleștați de ură,
Nu mai știu de Dumnezeu,
Și se-nțeleg tot mai greu.
Răni adânci și suferință
Lasă-n jur cu ușurință,
Lipsiți parcă de simțire,
Banul le e-n gând și-n fire.
Duc o viață de hârciogi,
În relații-s demagogi,
Luptă-ades pentru putere,
Strâng cu lăcomie avere.
Inimile li-s de piatră,
Omenia-i lepădată,
Cred că tot li se cuvine,
Chiar și ce nu le-aparține.
Unde-i lipsă de căldură
Și-ntre oameni multă ură,
Vorba bună este leac,
Chiar la sufletul posac.
De vezi omul supărat,
Spune-i doar: „Ești minunat!”
Stai cu el, ascultă-l bine,
Și prin gesturi îl susține.
Celui ce s-a remarcat,
Spune-i: „Tu ești talentat!”
Sporește-i stima de sine,
Și-l îndeamnă spre mai bine.
Iar de-i omul săritor,
Și îți sare-n ajutor,
Tu să-i spui: „Ești admirabil!”
Și va fi și mai amabil.
Iar de-i omul săritor,
Și îți vine-n ajutor,
Tu să-i spui: „Ești omenos!
Și la suflet generos.”
Aceste vorbe însuflețesc
Și-ntre oameni punți clădesc.
Să le dăruim mereu
Și la bine, și la greu.
