Categorie: Dezvoltare personală

  • Strâmbătatea vremurilor

    Strâmbătatea vremurilor

    Autor: Ionel Popa

    Trăim vremurile în care

    Ordinea e întâmplătoare

    Haosul, doar el tronează

    Ești onest?Nu prea contează!

    Multe sunt pe dos acum

    Greu îți mai croiești un drum

    Vei fi naiv să crezi în carte

    Cei cu carte…nu au parte.

    Cei buni ades rămân șomeri

    De fug apoi spre alte zări

    Pentr-un post îți trebuie-o pilă

    De la cei din camarilă.

    Presa nu e ca aldat’

    Să te țină informat

    Ba din contră, cum se pare

    E tot mai părtinitoare

    Zguduie-ne Doamne odată

    Dă-ne judecată dreaptă

    Scapă-ne de lăcomie

    Dă-ne cinste, omenie.

    Dă putere la sărac

    Și la hoț vino-i de hac

    Fă să aibă toți un rost

    Și copiii un adăpost

    Scapă-ne de șarlatani,

    Unii ucid pentru bani

    Dă-ne ordine în țară

    Bunul simț de-odinioară.

  • Încă o dată, David învinge pe Goliat!

    Încă o dată, David învinge pe Goliat!

    Ionel POPA

    Încă o dată, David învinge pe Goliat!!! Finala de la Wimbledon din acest an nu a fost una oarecare. A fost una care va rămâne adânc încrustată în tradiția competiției. Asta pentru că lupta a fost deosebită, scoasă parcă din Biblie! Mult mai solida Serena Williams a întâlnit-o pe firava dar isteață și iute, Simona Halep! Scorul dintre ele înaintea acestei partide: 9-1 în favoarea Serenei. E adevărat că precedenta victorie a Simonei a fost una de coșmar pentru Serena, cel puțin pentru o vreme am putea crede(6-0, 6-2 în Grupa Roșie de la Turneul campioanelor din 2014). Din ceea ce a fost Serena Williams a mai rămas doar forța loviturilor și ceva tehnică. Nu mai are mobilitate și nici condiție fizică. Simona a contracarat forța loviturilor Serenei cu un joc inteligent, cu mai multă mobilitate și cu o condiție fizică deosebită.

    O victorie care ridică prestigiul României pe înalte cote. 

    Mulți români am privit partida și Simona ne-a mulțumit pe toți. Acum câteva zile Mihaela Manu de la Media TV Bârlad m-a întrebat dacă am plâns vreodată. Da, recunosc, și victoria de astăzi a Simonei mi-a smuls câteva lacrimi.Și nu neapărat pentru că e româncă. Sportivii din întreaga lume o apreciază și o au de model. În partida de astăzi în care diferența fizică dintre combatante a fost atât de pregnantă, publicul în mare parte a fost alături de Simona. Cu atât mai mult însă că e româncă. Succesele ei mai anihilează din insuccesele clasei politice, din insuccesele în plan economic ale României, din scandalurile din justiție etc. Urmăresc de mult timp cariera ei și i-am fost alături și la bine și la greu. I-am simțit dăruirea, onestitatea, am simțit efortul deosebit pe care l-a făcut și îl face pentru a contracara dezavantajul fizicului. I-am luat apărarea public după finala pierdută la Roland Garros în 2017(https://popaionel68.wordpress.com/2017/06/13/alaturi-de-simona-de-ionel-popa/).

    Mi-amintesc cum era înfierată atunci. Poate că toți cei ce i-au adus jigniri atunci ar trebui să-i ceară scuze acum. Bine ar fi să-și însușească lecția: cu campionii trebuie să ai răbdare. Însă pentru asta trebuie să învățăm să recunoaștem semnele unui viitor campion. Abnegație, stăruință, modestie, rezistență, astea toate le-am văzut la Simona. De multe ori ne grăbim să aruncăm cu piatra. Cel mai grav au greșit cei ce au aruncat jigniri la persoană. Una e să critici jocul, alta e să critici persoana! Și unii din detractori au fost din rândul presei.

    Cu adevărat Simona Halep e cel mai bun model pentru sportivi și ar trebui să fie și pentru ai noștri. Dacă cineva spune că nu are succes fiind prea scurt, o putem da exemplu pe Simona. Dacă spune că e prea slab, o putem da exemplu pe Simona. Dacă spune că e din România și nu are cum să aibă succes, o putem da exemplu pe Simona! Și o putem da ca exemplu și în alte activități în care consecvența, seriozitatea în pregătire, abnegația, stăruința dragii mei, sunt mult mai importante decât alte calități!

    Felicit din toată inima pe Simona Halep, părinții acesteia, staff-ul ei și pe toți cei ce au fost și sunt implicați în succesele de până acum!

    Simona a intrat deja în rândul legendelor și datorită ei, România este acum mai cunoscută pe planetă. 

    Îi dorim o carieră cât mai lungă și încununată de succese! 

    Așa s-o ajute Dumnezeu!

  • Despre inflație și consecințele acesteia

    Despre inflație și consecințele acesteia

    Ionel Popa

    „Inflaţia este atunci când plăteşti cincisprezece dolari pentru o tunsoare de zece dolari pe care dădeai cinci dolari pe vremea când încă mai aveai păr.” Sam Ewing

    Ieri, 1 iulie s-au împlinit 14 ani de când România a realizat o reformă monetară, schimbând leul anterior ROL cu un leu nou RON.  Astfel pe 1 iulie 2005 s-a stabilit că 1 RON este egal cu 10.000 ROL. E bine să ne reamintim evenimentul pentru că inflația a fost unul din indicatorii macroeconomici ce a caracterizat perioada postdecembristă. Mulți specialiști susțin ca nejustificată explozia inflaționistă a acelor ani, explozie specifică economiilor calamitate. Este adevărat că în acea perioadă se desfășurau procesele tranziției de la economia centralizată de stat la economia privată de piață. Să ne reamintim că România nu avea datorii externe. De asemenea, existau rezerve mari de produse, o producție industrială și agricolă capabilă să acopere integral cererea minimă de bunuri de consum a pieței interne. Încă mai existau disponibilități de export la acea vreme și totuși am avut o inflație de am ajuns în Cartea Recordurilor. Bancnota de un milion de lei, emisa în 2003 de Banca Națională a României, a ajuns în Cartea Recordurilor: avea cele mai multe zerouri dintre toate bancnotele din lume imprimate pe suport de polimer.

    „Cauzele creşterii aberante a preţurilor rezidă în politici economice inconsecvente, în gestionarea fără continuitate a economiei, în abandonarea gestiunii patrimoniului public (a cărui avere imensă se poate estima, în anul 1989, la cca 275 mld. dolari SUA) într-un talaz de risipă şi sustrageri din patrimomiul statului atât la nivel guvernamental, cât şi la nivelul întreprinderilor”(citat preluat din lucrarea lui Belli Nicolae, Tranziția mai grea decât un război, Editura Expert, București, 2001).

    Iată un tabel care prezintă evoluția inflației în acei ani:

    Conform: Mircea Ciumara, C-tin Ciutacu, Inflația în România, Editura Expert, București, 2004.

    Ceea ce spun specialiștii este că se putea face tranziția la economia de piață fără a avea o asemenea inflație.Avem și exemple în acest sens: Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria…. Lucrurile s-au desfășurat așa cum s-au desfășurat la noi fiindcă cei de la putere aveau interese de a acumula averi.Poate că are dreptate Valeriu Butulescu atunci când spune: „Cei mai mulţi milionari sunt copiii inflaţiei.” Putem enumera câteva modalități prin care s-au acumulat averi(ce dau bătăi de cap în justiție unor politicieni în zilele noastre!):

    -Firmele de stat nu mai făceau export direct ci prin intermediul unor firme….. intermediare controlate de oameni cu funcție de decizie în …firmele de stat. Profitul s-a dus la intermediari iar companiile de stat au falimentat fiind mai apoi privatizate.

    -Anularea datoriilor companiilor de stat sub aparenta încercare de salvare de la faliment.

    -Plățile compensatorii către salariații disponibilizați ca urmare a restructurărilor din economie.

    -Blocajul financiar a atins multe firme ceea ce a impus de multe ori emisia de masă monetară pentru compensarea efectelor.

    -Măsuri cu caracter „populist” dintre care restituirea părților sociale, ceea ce a echivalat cu o emisiune monetara fără acoperire.

    -Credite acordate agriculturii care s-au dovedit neperformante. 

    Inflația i-a dezavantajat pe consumatori și mai ales pe cei cu venituri fixe deoarece a dus la scăderea puterii de cumpărare a leului. I-a dezavantajat pe cei ce au avut economii la bănci, rata dobânzii fiind mai mică decât rata inflației de multe ori. Au avut de suferit și oamenii de afaceri deoarece inflația a produs instabilitate, nesiguranță economică, a descurajat investițiile, a diminuat valoarea reală a profiturilor datorită creșterii costurilor. În perioadele inflaționiste este imposibil de previzionat afacerile.

    Au fost și categorii avantajate! Anumite profesii si ramuri ale economiei unde salariile si prețurile au crescut  mai mult decat rata inflatiei. Prin urmare, profiturile acestor genți economici au crescut, precum și standardul de viață al salariaților. Au fost momentele în care s-au făcut marile achiziții imobiliare.Debitorii au fost avantajați deseori pentru că au achitat mai repede creditele pe fond inflaționist. Avantajați au fost și bișnițarii!

    Inflația s-a potolit o dată cu începerea demersurilor de aderare la Uniunea Europeană.După decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, negocierile de aderare cu România au început la 15 februarie 2000. Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 și confirmată la Bruxelles pe 18 iunie 2004. 

    Putem afirma cu certitudine că atât timp cât România va funcționa sub auspiciile Tratatului Uniunii Europene fenomene inflaționiste majore nu mai pot exista. Totuși mai apar din când în când reminiscențele trecutului prin mintea unor politicieni atrași de formele de a câștiga venituri sau măcar voturi prin metode ce pot produce inflație. Cu cât populația înțelege riscurile unor astfel de metode, cu cât aceste metode sunt dezavuate din fașă, cu atât putem spera la o reală economie de piață și la o dezvoltare solidă. O economie puternică asigură venituri suficiente populației astfel încât cheltuielile sociale să fie cât mai mici. Statul are unde direcționa banii: spre educație ca măsură de pregătire a populației pentru a face față și a se dezvolta corespunzător într-un mediu social-economic specific economiei de piață și specific civilizației secolului în care trăim, spre sănătatea populației, spre infrastructură etc. 

    Să ne reamintim cuvintele lui Ronald Reagan: „Inflaţia este tot atât de violentă ca un bandit, tot atât de înspăimântătoare ca un tâlhar înarmat şi tot atât de mortală ca un ucigaş cu simbrie.” 

  • Dacă ești într-o groapă, încetează să mai sapi!

    Dacă ești într-o groapă, încetează să mai sapi!

    Ionel Popa

    De la înființarea statului numit România, poporul a sperat într-o creștere a nivelului de trai. Cine citește din Eminescu sau Caragiale sau alți scriitori ai sec. XIX pot sesiza dorința de mai bine. Cel mai frumos și-a exprimat speranțele Mihai Eminescu în poezia „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. La mulți dezamăgirea a fost pe măsură. Și la Eminescu, și la Caragiale, și la Octavian Goga, și la mulți alții. Speranțe iluzorii au avut și cei din secolul XX dar și dezamăgirile au fost pe măsură. Cel mai mare cărturar al neamului, Nicolae Iorga, avea să fie ucis mișelește într-o Românie rătăcită pe calea progresului. Au urmat anii grei de comunism care au culminat cu o dictatură ce a schimbat complet sisetmul de valori. Năzuințele de progres ale poporului s-au ruinat, populația mulțumindu-se cu supraviețuirea. Cei mai curajoși au trecut granița riscându-și viața… A venit momentul Decembrie 1989 și speranțele multora s-au aprins! Conjunctura a fost mai bună ca niciodată. Am găsit deschidere spre Europa, deschidere spre informații, poporul devenind liber, liber să circule oriunde, mai ales în statele membre UE (și mai ales după aderarea inclusiv a noastră). La 30 de ani de la acel moment poporul e mai vlăguit ca niciodată. Cei tineri, în mare parte, pleacă după terminarea școlii în afara țării să-și caute un rost.Cei în vârstă rămân bolnavi și însingurați, la mâna statului și la mila Domnului. Personal, am avut mari speranțe după 1989. Eram student la căderea regimului Ceaușescu și am crezut că democrația va moderniza România. Constatăm că modernizarea întârzie să apară, decalajele față de țările din Vest cresc, iar democrației i-a trecut glonțul pe la ureche în câteva rânduri.Pentru că ieri, 25 iunie 2019 Guvernul a mai dat o Ordonanță de Urgență cu implicații profunde care năruie o parte din speranțele mele de mai bine, am decis să scriu aceste rânduri. Ordonanța ajustează pensii, conferă pensii speciale aleșilor locali, ba chiar dă scutiri de datorii la un număr destul de mare de firme cu capital de stat. Care este motivul real al unor astfel de măsuri și care va fi impactul?

    Motivul real este că, coaliția de la putere dorește să cucerească electoratul. Concentrarea este tot pe pensionari dar caută să-și asigure loialitatea aleșilor locali. Politica socială dusă de actuala coaliție o fi având justificare dar nu va duce nicicum la progres. Ajutoarele sociale, creșterea veniturilor la bugetari, a pensiilor în mod  artificial poate să aducă voturi dar poate duce și la nenorocirea țării. Avem un exemplu în acest sens: Venezuela. Această țară a ajuns la faliment total pe seama cheltuielilor exagerat de mari pe linie socială. Atragerea electoratului doar prin promiterea și acordarea de venituri croite artificial poate deveni o practică extrem de nocivă. Oricine va candida, va trebui să promită mai mult…. Și cum asta duce doar la creșterea consumului nu și la dezvoltare economică, va determina ca țara să se tot împrumute. Însă se mai întâmplă unele lucruri. Multora nu le mai place munca. Se mulțumesc să trăiască din ajutoare. Observăm că nu avem o creștere pe măsură a producției interne. Importurile sunt în creștere chiar și la produse la care noi ne asiguram singuri necesarul. Să ne aplecăm asupra măsurilor guvernului, cu obiectivitate, cu sinceritate….Să lăsăm egoismul deoparte.

    Ce face coaliția prin guvernul său? Crește artificial veniturile.Dacă am avea supraproducție internă oare nu ar scădea prețurile astfel încât cu aceleași venituri am putea cumpăra mai mult? Dar nu avem supraproducție. Iar acolo unde este supraproducție nu avem și supraofertă. Pentru că una e să produci, alta e să și vinzi. Ba mai mult, în multe domenii producțiile raportate sunt doar pe hârtie. Acordând venituri mai mari pensionarilor, anumitor categorii de pensionari, bugetarilor, va crește consumul care va duce la creșterea importurilor! Iar statul se va împrumuta(plătind dobânzi) pentru a asigura toate aceste venituri stabilite prin lege! Se va întări economic România? Nuuuu! Se vor întări băncile de unde ne vom împrumuta și economiile statelor de unde vom importa. Dar se vor mai petrece două aspecte foarte importante. 

    Primul, locurile de muncă la stat vor fi tot mai căutate, în dauna locurilor de muncă de la privat ceea ce nu e deloc firesc. Unitățile private care produc sau care își desfășoară activitatea în sfera serviciilor legate de producție, deja duc lipsă de forță de muncă. Cine să asigure și export care să contrabalanseze importurile? Bugetarii nu pot face asta și nici pensionarii, cu tot respectul. O economie puternică, solidă e o economie care exportă producție, care exportă servicii….. Cu cât exporturile sunt mai mari(dacă s-ar putea, fără exportul de materii prime care nu asigură o dezvoltare durabilă), cu atât economia e mai solidă și vor fi bani pentru investiții, bani pentru cheltuielile sociale. Ca să înțelegi că ce spun e real, iată câteva date statistice:

    Export în 2018: 67.733.138.000 euro

    Export în 2017: 62.644.081.000 euro

    Import în 2018: 82.866.827.000 euro

    Import în 2017: 75.603.930.000 euro

    Diferență Export/Import 2018: -15.133.689.000 euro

    Sursa date: Institutul Națioanl de Statistică. 

    Dacă nu ne vom opri din a crește artificial veniturile populației, balanța aceasta va tot crește în defavoarea României. Consecințele pot deveni greu de contracarat la un moment dat. 

    Al doilea aspect, privilegiile mari pentru cei angrenați în politică la nivel local sau național vor înteți lupta politică. În țările nordice populația muncește și își vede de treabă. Conducătorii nu au privilegii prea mari și de aceea, populația nu-i invidiază. Tinerii sunt atrași de producție, de activități economice etc. La noi tinerii descoperă că politică le poate asigura viitorul cel mai bun! Afacerile le vor merge dacă vor fi sprijinite de politică! Vedem patroni care au averi uriașe dar afacerile lor nu au avut și nici nu au nici o consistență. S-au bazat pe contracte cu statul în care doar au curs facturile și s-au încasat banii rămânând în urmă lucrări sau servicii de proastă calitate sau chiar….nenorociri! Da, nenorociri! Doar nu am uitat de HEXI PHARMA și altele de acest gen! Sau afacerea MICROSOFT! 

    Englezii au o vorbă: Dacă ești într-o groapă, încetează să mai sapi!

    Noi, ca nație, continuăm să ne afundăm conștienți că nu e bine ceea ce facem(mă refer în special la politicieni). Din teama de a pierde puterea(și privilegiile), continuă pe aceleași principii păguboase.

    Fiind optimist, cred în România și încă mai aștept într-o deșteptare. Așa cum la fotbal a trebuit să apară un Hagi care să tragă echipa după el, ca jucător, apoi tot el să împingă o generație de jucători în față care iată, ne-au umplut inima de bucurie la Campionatul European, așa poate să apară și un partid sau o grupare politică dispusă să conducă pentru popor, să investească chibzuit, eficient, să țină la educație, la sănătatea populației! 

    Binecuvântează Doamne poporul român!

    Foto: https://playtech.ro/ 

  • Între narcisism și empatie

    Între narcisism și empatie

    Ionel Popa

    În urma acțiunilor umanitare pe care le întreprinde Asociația „SOLIDAR”( al cărui președinte sunt), ni se întâmplă uneori să primim comentarii mai puțin favorabile. Precizez că cele mai multe din acțiunile noastre sunt îndreptate spre familiile cu mulți copii din mediul rural.
    Unele persoane ne descurajează spunându-ne că mai rău le facem fiindcă acele familii vor face și mai mulți copii știind că vor primi ajutoare. Alte persoane mai curajoase ne îndeamnă să le dăm prezervative și unele, ce-i drept, puține la număr, spun că astfel de familii ar trebui castrate!
    Atunci când am înființat asociația gândul nostru a fost să dezvoltăm spiritul de solidaritate printre membrii societății. Am observat că populația devine din ce în ce mai egoistă. Am observat în anii de după revoluție că unii au devenit foarte bogați(și nu întotdeauna prin muncă cinstită) și alții foarte săraci(și nu întotdeauna din lene).
    De altfel, cele două manifestări comportamentale din titlu, narcisismul și empatia, au o componentă genetică şi una de mediu, se dezvoltă și se declanșează în societate de multe ori sub influența mediului. Psihologii spun că ne naştem cu o predispoziţie mai mare sau mai mică spre narcisism sau empatie însă ambele pot fi extinse sau restrânse în funcţie de factori contextuali.Fiecare dintre noi ar trebui să gândim ce ne-ar place mai mult: să se dezvolte comportamente narcisiste sau empatice? Ce ne-am dori la conducerea țării, de exemplu?
    Cei care știți ce înseamnă un narcisist și cât rău poate face în jur probabil realizați ceea ce spun.
    Asociația „SOLIDAR” și-a propus să dezvolte empatia între oameni. De aceea, pe primul loc atunci când demarăm campanii umanitare de colectare bunuri stă dezvoltarea spiritului de empatie.
    Noi nu facem analize amănunțite asupra familiilor spre care ne îndreptăm….. Nu cred că are așa mare importanță să-i „tocăm”….Asta ar duce la dezvoltarea narcisismului, ar da frâu egoismului…. Dacă o familie are deja mulți copii apoi trebuie să acceptăm că ei sunt viitorul…. De felul cum societatea pe ansamblu îi va crește, îi va educa și dezvolta va depinde viitorul României! Nu credem că acțiunile noastre pot determina o familie să mai facă un copil deoarece nu mergem la aceleași familii mereu…. Noi nu urmărim să creăm dependență. Scopul principal al nostru este să dezvoltăm empatie, spirit de solidaritate. E adevărat că intrând în curtea acelor familii, în casa lor, le mai dăm unele sfaturi…..acolo unde se poate.
    „DUREREA cuiva dac-ai alinat, viaţa nu ţi-ai ratat“, a scris Helen Keller.
    După cum am sesizat deseori, reușim să aducem alinare în anumite momente… … Am văzut multă bucurie în ochii copiilor atunci când le-am oferit dulciuri și jucării. Am văzut enorm de multă bucurie în ochii copiilor când l-au văzut pe Moș Crăciun! Am văzut lacrimi în ochii mamelor când le-am dus mașina de spălat mult visată…. Probabil că nu peste tot impactul nostru este la fel. Dar asta nu ne descurajează deloc! De ce? Pentru că în paralel a crescut numărul donatorilor! Adică scopul nostru începe să prindă contur! Au venit spre noi donații din afara țării, din țară și în ultimul timp, donatori locali și asta ne bucură cel mai mult! Oamenii dau frâu empatiei și asta e cel mai frumos aspect! Mulți sunt care ne-au mulțumit pentru inițiativa noastră.
    Dacă am ști să dăruim mai mult, dacă ne-am debarasa de surplusul din viața noastră, dacă am încerca să ne îmbogățim sufletul cu bucuria celor din jur atunci când dăruim, atunci am trăi mai mult în armonie cu noi înșine. Gesturile mici făcute din suflet te îmbogățesc pe tine în primul rând, iar mai apoi, alină inimile celorlalți. Bucuria de a dărui aduce lumină și energie pozitivă!
    Un impact deosebit au acțiunile noastre asupra voluntarilor! S-au perindat câteva zeci de voluntari prin asociația noastră. Cu mulți am rămas prieteni chiar dacă nu mai activează fiind plecați la școli mai departe.Munca voluntară poate oferi foarte multe satisfacții. Sentimentul că faci ceva bun pentru cei mai puțin norocoși decât tine poate fi o terapie excelentă, dar și o provocare.
    De aceea, noi învităm pe oricine să încerce fie postura de donator, fie pe cea de voluntar, să vină alături de noi încărcați cu dorința de a dărui, fiecare după puterile lui…. Unii bunuri materiale, alții un pic de timp, o idee, un sfat…..
    Ionel Popa – președintele Asociației „SOLIDAR”
    Foto: seara de Crăciun 2017, Oltenești

  • Barza de la Ivești, simbol al prosperității! – Ionel Popa

    Barza de la Ivești, simbol al prosperității! – Ionel Popa

    Cine încă nu-i lămurit cum e cu influența infrastructurii asupra dezvoltării unei localități poate face o vizită în localitatea Ivești din județul Vaslui. Această localitate este asfaltată aproape în totalitate. Beneficiază de apă de la rețeaua comunală. Comuna arată foarte bine și meritul este al administrației locale, primar fiind d-ul Nistor Dumitrache.
    Există o mahala(cartier pare prea pompos), ultima pe partea dreaptă a DN 11 A Bârlad-Podu Turcului- Adjud. Acum câțiva ani pe acolo se circula doar în ciubote. Amplasată pe șes, ulițele erau mereu în noroi. Bieții oameni dacă doreau să meargă la oraș, veneau în ciubote până la asfalt, acolo își puneau pantofii lăsând ciubotele la vreun vecin iar la întoarcere le încălțau din nou.
    Între timp ulițele mahalalei au fost asfaltate. A urmat construcția de noi case. Această mahala cu familii tinere, foarte harnice face notă discordantă cu mahalalele din multe localități ale județului Vaslui. Multe familii se ocupă cu legumicultura. Familiile au copii. Uneori ulițele sunt asaltate de copii și acest lucru îmi amintește de mahalaua unde am crescut eu prin anii ’80. Poate nu întâmplător o barză și-a amplasat cuibul pe un stâlp chiar la intrare pe ulița principală! Are de lucru acolo!

    DSC_0076
    Această mahala poate constitui un exemplu de dezvoltare rurală. Poate nu ar fi rău ca edilii din alte comune să vină să vadă ce e acolo…. Duminică am fost în această mahala, în vizită la câțiva fermieri foarte harnici! Bineînțeles, am sunat înainte să-i întreb dacă îi găsesc acasă. Puteau fi la miting la București, nu? Primarul e de la PSD. Nici vorbă! Ei au de lucru în solare sau pe câmp. Au de udat că e secetă mare! Pe ei nu-i interesează să-și piardă timpul la cheremul unor politicieni!Ei muncesc din greu pentru bunăstarea pe care au căpătat-o. Și lucrurile ar putea merge chiar mai bine dacă statul i-ar ajuta mai mult! Principala problemă de care se plâng fermierii e, paradoxal, lipsa forței de muncă! De ce? Pentru că statul oferă ajutoare sociale și celor apți de muncă. De ce le oferă? Păi cine ar fi mers la miting la București dacă nu se puteau baza pe asistații sociali? Și iată cercul vicios! Cred că l-ați înțeles….
    Mult succes celor ce fac producție chiar și în condițiile actuale!
    Cei ce doresc să trăiască pe propriile picioare să meargă la Ivești să ia exemplu!

  • Economia de piață vs economia naturală

    Economia de piață vs economia naturală

    Ionel Popa

    De multe ori, poate că de prea multe ori parlamentarii sau miniștrii români se dau în stambă în declarații de când democrația, chipurile, s-a instalat în România. Unele situații sunt ușor de înțeles dat fiind că parlamentarii nu sunt și nici nu trebuie neapărat să fie academicieni. Vă amintiți îngrijorarea lui Adrian Severin că la București în molecula de apă sunt de două ori mai mulți atomi de hidrogen decât de oxigen? Sau de Irina Loghin care cerea arestarea lui Rasdaq dacă a furat?(era vorba de piața Rasdaq dar despre care Irina nu știa nimic). Sunt multe astfel de faze că dacă le trecem în revistă nu ne mai miră că evoluăm așa lent pe calea bunăstării!

    Totuși, nu m-aș fi așteptat la o gafă atât de mare din partea lui Varujan Vosganian! Iată ce scria pe facebook acum câteva zile parlamentarul ALDE: „Fiecare ou mâncat de la găina din curte văduvește bugetul de cincizeci de bani! Să presupunem că folosim, în demonstrația noastră, două găini ouătoare. Una dintre ele aparține unei ferme, cealaltă unui coteț. Oul fermierului va lua calea pieței și va fi vândut, în medie, cu 1 leu (pentru ouăle ecologice ceva mai mult, pentru celelalte ceva mai puțin). Oul gospodarului va trece direct din coteț în tigaie. Oul vândut va aduce bugetului TVA, impozit pe profit și pe dividende, impozit pe salarii și contribuții la asigurările sociale. La asta se adaugă faptul că, la rândul lor, salariile și profiturile obținute din producția fermierului, din prestațiile angrosistului și din serviciile supermarketurilor reintră în circuit și generează iarași impozite și taxe. În schimb, oul din coteț, în drumul său spre tigaie, nu produce niciun ban”.

    Bineînțeles, internauții l-au luat la rost și tipul în loc să-și ceară scuze, a venit cu noi și noi explicații dintre care una m-a plesnit drept în față: „avantajele economiei de piață față de economia naturală”.  Fiind inginer silvic de profesie, mi-am reamintit că întreaga teorie a regenerării pădurilor(cel mai complex ecosistem din natură) are la bază ideea regenerării conform tipului natural fundamental de pădure. Adică oricând se dorește regenerarea artificială sau naturală a pădurii pe o anumită suprafață, se va urmări ca aceasta să se facă în conformitate cu condițiile staționale, luând în calcul tipul natural de pădure specific acelor condiții. De ce? Pentru că tipul natural de pădure oferă cele mai multe garanții de adaptare a pădurii la acele condiții staționale. Foarte rar se fac abateri de la tipul natural fundamental și numai deplin justificat. De ce nu ar fi valabilă o astfel de teorie și în economie? Varujan Vosganian are o cu totul altă teorie și asta pentru că acest om pare picat din lună! De precizat că este în Parlamentul României de la Revoluție! Senzația mea este că omul stând așa mult în Parlament s-a rupt de realitate. Deodată i-a căzut în mână o carte în care a găsit ideea cu impozitarea autoconsumului și a aruncat-o pe piață fără să-și dea seama că se face de tot râsul! De ce nu e bună o astfel de teorie în România?

    În primul rând pentru că agricultura de subzistență a asigurat supraviețuirea unei mari părți a țăranilor după desființarea CAP-urilor. Să nu uităm că pensiile foștilor membri CAP sunt de tot râsul.

    În al doilea rând, agricultura de subzistență a compensat lipsa de locuri de muncă din mediul rural.

    În al treilea rând, conform noului Cod Fiscal, agricultorii depun anual declarația 221 și plătesc impozite și așa prea mari, pe bază de norme de venit. E adevărat că la calculul normelor de venit se scad anumite cantități dar care înseamnă foarte puțin din totalul producției(Vosganian a exagerat mult producțiile la nivel național).

    În al patrulea rând, țăranii noștri vând puțin din producția lor! Piața produselor agricole e invadată de importuri! Statul nu a ajutat producătorii autohtoni să pătrundă pe piețele externe. Ba, din contră, au permis și permit supermarketurilor să se extindă fără a se lua măsuri de protejare a producției autohtone. Cel mai grav e că supermarketurile s-au sesizat că românii din cauza lipsurilor financiare, nu prea mai pun preț pe calitate și ne vând produse ce nu ar avea ce căuta pe piețele de unde provin(producție din economia de piață, nu-i așa?).

    Nici nu aș vrea să mă gândesc ce ar însemna pentru țăranii români impozitarea întregii producții!! Și așa satele sunt golite de tineret!

    Uniunea Europeană promovează fermele mici tocmai pentru că se consideră că acestea  fac mai bine față fluctuațiilor în situații de criză. Falimentul unui brand mare poate atrage probleme sociale în anumite situații. Un virus la porcine a dus la blocarea sectorului pentru mai bine de 20 ani(cazul COMTIM). Vă amintiți cazul DANONE de acum câțiva ani? A produs o isterie națională. Apoi a fost cazul BRĂDET.  Mai putem da multe exemple de vulnerabilități ale economiei de piață. 

    Să se înțeleagă bine-nu sunt împotriva economiei de piață ca teorie economică! Însă cred că poate exista o coexistență a agriculturii specifice economiei de piață cu o agricultură de subzistență, mai ales datorită rolului social al ultimei categorii. Uniunea Europeană a evidențiat faptul că România este singurul stat în care mai întîlnim agricultură tradițională și a încurajat statul român să sprijine acest sector. Asta a înțeles Vosganian?

    Dar eu mai propun un exercițiu de imaginație. Să ne imaginăm că o criză profundă ar veni peste țară-un război. Economia de piață ar mai putea să asigure hrana populației? Ce s-a întâmplat cu Siria după bombardamente? Cine s-ar duce în Siria să aprovizioneze supermarketurile? Cine ar mai aproviziona supermarketurile la noi? Cu ce s-ar hrăni populația?

    Ca să ne dăm seama de caracterul lui Vosganian, aș dori explicații de la d-lui la două situații:

    -Dacă se consideră un politician autentic de dreapta ce vine cu propuneri economice de dreapta, ce caută într-o alianță cu un partid de stânga așa cum e PSD-ul?

    -Dacă e așa expert în teorii economice, să explice cum au stat treburile în dosarul „Gaze ieftine pentru Nicolae”? Citiți din „gândirea de economist” a d-lui Vosganian în următoarea stenogramă: http://evz.ro/stenograma-sideranta-discutia-completa-in-care-vosganian-se-milogea-anormal-de-tariceanu-pentru-gazele-lui-niculae-vosganian-de-ce-mi-smulgi-inima-din-piept-micsorandu-mi-veniturile-tariceanu-auzi-nu-ma-lua-pe-mine-cu-vrajeala.html

  • Nu sta la mila nimănui! – Ionel Popa

    Nu sta la mila nimănui! – Ionel Popa

    Avatarul lui Popa IonelIonel Popa

    Dacă este sărăcie pe la noi, apoi să știți că uneori o merităm! Una dintre cauzele importante este că săracul stă la mila Domnului. Păi la câte suflete sunt pe pământ, când să mai aibă grijă și Dumnezeu de toți? Oare tu, naivule nu te gândești că s-ar putea să te piardă din vedere? Oare nu vezi că sunt în jur oameni năpăstuiți, cu diverse handicapuri, cu diverse lovituri neprevăzute, oare nu vezi că în lume se petrec grozăvii pe care nici Dumnezeu nu le poate opri? Cum să te lași la mila Domnului? De altfel, un proverb spune: „Te rogi tu la Dumnezeu, dar pune și mâna pe coarnele plugului. ”

    Însă mai avem o cauză care e și mai naivă: să stai la mila statului! Guverne care mai de care se laudă cu ajutoarele date la cei săraci de parcă asta i-ar ajuta întradevăr! Dacă ești înțelept, află…

    Vezi articolul original 399 de cuvinte mai mult

  • Povestea vasului crăpat

    Povestea vasului crăpat

    O femeie bătrână din China avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ, şi le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă.
    La sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de ruşine cu imperfecţiunea sa, şi se simţea atât de rău că nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!
    După 2 ani de aşa zisă nereuşită, cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor:
    – „Mă simt atât de ruşinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!”
    Bătrâna a zâmbit:
    – „Ai observat că pe partea ta de drum sunt flori, însă pe cealaltă, nu? Asta pentru că am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, şi, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai fi existat aceste frumuseţi care împrospătează casa.”

    MORALA:
    Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Trebuie să luăm fiecare persoană aşa cum este şi să căutăm ce este bun în ea. Deci, nu uitaţi să mirosiţi florile de pe partea voastră a drumului!