Ionel Popa

Categorie: Dezvoltare personală

  • Avantajele culturilor în spații protejate

    Avantajele culturilor în spații protejate

    „Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.” Albert Einstein

    Sub-măsura 4.1 – „Investiții în ferme” din cadrul PNDR 2014-2020 va fi relansată anul acesta într-un format cumva deosebit față de cum am fost obișnuiți. Am prezentat noutatea în materialul pe care îl găsiți la adresa: https://popaionel68.wordpress.com/2021/03/21/finantari-pentru-dezvoltare-rurala-ultimele-noutati/  . Eu zic că merită să se facă toate eforturile pentru îndeplinirea tuturor condițiilor de eligibilitate pentru că în aceste vremuri este imposibil aproape a se găsi finanțări pentru investiții în agricultură. Cu atât mai mult pentru fermierii sub 40 ani care primesc 20% procent în plus nerambursabil sau cei din zonele așa zis „defavorizate” care de asemeni, primesc 20% nerambursabil în plus. Situația cea mai fericită e pentru cei ce îndeplinesc ambele condiții care pot ajunge la 90% nerambursabil.

    Una din măsurile pozitive pregătite de AFIR pentru buna derulare a PNDR îl reprezintă punerea la dispoziția solicitanților a proiectelor-tip. Trebuie spus de la început că aceste proiecte sunt pentru a inspira solicitanții, pentru a-i lumina asupra documentațiilor ce trebuiesc întocmite. Pentru proiectul propriu-zis de finanțare e nevoie de implicarea unei echipe de specialiști în proiectare și consultanță, de la caz la caz.

    Având în vedere că așa zisa „zonă defavorizată” pentru România e de fapt, zona afectată de secetă, analizând toate proiectele-tip unul poate fi benefic pentru orice fermier. Este vorba de proiectul „Fermă de legume în spații protejate”, suprafața acestuia diferind de la caz la caz, funcție de dorința de implicare a solicitanților. Argumentele în favoarea unui astfel de proiect sunt următoarele:

    1. Cererea de legume e mare(tendința e de creștere a consumului pe cap de locuitor 151,1kg/cap de locuitor în 2001 la 230 kg/cap de locuitor în prezent)  și neacoperită de producția internă, de aceea pe piață întâlnim multe produse din import(importurile de legume s-au dublat în ultimii 5 ani).
    2. Producătorii interni sunt concentrați în anumite zone geografice cum ar fi de exemplu, Dăbuleni-județul Dolj și Matca-județul Galați. Mai sunt producători interni și în alte zone dar care nu sunt semnificativi. Aprovizionarea din cele două zone este costisitoare.
    3. Producția în spații protejate nu mai depinde așa mult de condițiile meteo. Vedem cum în acest an culturile vegetale din câmp au fost afectate de secetă și acum fermierii afectați stau la mila statului așteptând să fie despăgubiți. Afectați sunt și crescătorii de animale care întâmpină probleme în aprovizionarea cu furaje. Costurile vor crește pe unitatea de produs. Mulți fermieri pot ajunge la faliment în condițiile unui an secetos.
    4. Fluxul de încasări poate fi mult îmbunătățit dacă orice fermier are și o producție în spații protejate deoarece poate vinde marfă în orice lună a anului.
    5. Predictibilitatea recoltelor e mult mai mare.
    6. Productivitatea recoltei este mult mai mare față de culturile în câmp.
    7. Adaptarea la cerințele pieții e mai bună, în spații protejate putându-se opta pentru minim 3 culturi pe an, funcție de cerințele concrete.
    8. Amplasarea investiției se poate face pe diverse tipuri de sol, putându-se veni cu pământ de împrumut.
    9. Dacă nu există sursă de curent electric se poate apela la o sursă alternativă, cea mai bună fiind amplasarea de panouri fotovoltaice.
    10. Proiectul include și achiziția utilajelor necesare pregătirii terenului, utilaje de manipulare a laditelor cu legume (transpaleti manuali),echipamente pentru desfacerea producției (cântar).
    11. Culturile sunt ușor de supravegheat și de păzit față de culturile în câmp.
    12. Necesită suprafețe mici de teren față de culturile vegetale, știind fiind că e din ce în ce mai greu de găsit suprafețe de luat în arendă.
    13. Piața potențială este mare. Putem vinde la distanță produse ambalate.
    14. Strategia de marketing se poate baza pe marketingul online, pe crearea unui brand și promovarea acestuia și a produselor.

    Această prezentare necesită JavaScript.

    Există și unele dezavantaje, din care enumerăm:

    1. Costuri la înființare-de aceea promovăm accesarea de fonduri nerambursabile
    2. Existența unei surse de apă-dacă nu există, se apelează la construcția unui puț, investiția fiind eligibilă din FEADR.
    3. Marfa e perisabilă și necesită desfacere ritmică, costurile de stocare fiind mari.

    Această prezentare necesită JavaScript.

    De departe avantajele predomină și acest sector merită toată atenția. Dar încă nu am reușit să înțeleg de ce fermierii nu îmbrățișează sectorul. E un fel de sado-masochism să faci agricultură an de an sub spectrul condițiilor meteo mai ales în zonele cu precipitații medii multianuale scăzute. Einstein spunea că  „Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.”  Oricât ar fi cineva pasionat de tractoare și culturile în câmp, trebuie să înțeleagă că obținerea de profit merită atenția primordială și apoi producția. Veniturile certe an de an scapă fermierul de bănci și-i permite să se gândească mai mult la marketing. În plus, culturile în spații protejate permit o diversificare a producției, permit acumularea de experiență (know-how), inovație etc. Pentru tineri, mai ales cei cu studii horticole domeniul e mult mai incitant.Iată mai jos o imagine preluată de pe Google cu zona Almeira, Spania în care putem observa suprafața imensă ocupată de culturile protejate(peste 65000 ha!!!).

    Almeira

    Să nu ne mirăm că întâlnim legume din Spania prin supermarketurile noastre! Și Spania e o țară cu un climat mult mai secetos ca al nostru! Tocmai de aceea, s-au concentrat pe culturile în spații protejate umplând supermarketurile din întreaga lume!

    Toți cei interesați de această măsură ne pot cere sprijinul, atât pentru servicii de consultanță cât și pentru servicii de proiectare.

    Consultant ing. Ionel POPA, S.C. DUPLICOM GRUP S.R.L.

    Mobil 0761130399, email: duplicomgrup@yahoo.com, https://www.facebook.com/duplicomgrup

  • Democrația și fericirea

    Democrația și fericirea

    Ionel Popa

    „Trebuie să învățăm să fim fericiți, așa cum trebuie să învățăm să murim.” Maurice Maeterlinck

    Digi 24, acum ceva timp timp în urmă, într-o zi de sâmbătă, a difuzat un film documentar care m-a marcat profund.Filmul prezintă regimul nord-coreean prin intermediul a trei personaje evadate din acel regim. E vorba de doi torționari-un fost gardian și un fost ofițer de informații, și un evadat politic cu numele de Shin.Cel din urmă a fost născut într-un lagăr de muncă, a crescut până la 24 ani acolo, până când ia decizia de a evada. Parcurge multe suferințe în lagăr. În primul rând, cunoaște foamea. Hrana în lagăr era formată dintr-un singur meniu-porumb și varză fiartă. Munca până la epuizare era metoda de ispășire a pedepselor. Cunoaște și tortura.La vârsta de 13 ani își toarnă către profesorul său, mama și fratele cum că ar vrea să evadeze. Face acest lucru pentru că i se implementase ideea că cine evadează nu e un bun coreean. Profesorul însă își asumă el descoperirea intențiilor celor doi astfel că Shin este dus în alt lagăr pentru a fi torturat. Acolo va ajunge și tatăl său, dar separați unul de altul. Torturați mai multe luni, până la urmă sunt scoși din acel lagăr și duși în fostul lagăr să asiste la execuția mamei și a fratelui său, prin spânzurare respectiv împușcare.Avea 14 ani pe atunci.

    Pe la 23 ani în lagăr apare un deținut nou care îi povestește despre viața din afară. Iau decizia de a evada amândoi. Ajung la gardul cu sârmă ghimpată. Colegul său începe escaladarea dar este electrocutat. Corpul său atârnând, creează o gaură în gard pe unde evadează Shin. Reușește să ajungă în China și apoi în Coreea de Sud.Mai apoi se va stabili în SUA.

    Pe parcursul filmului eroul principal Shin evocă și un paradox. Astfel acesta povestește că chiar dacă în lagăr nimeni nu avea nimic și bucuria cea mai mare era aceea de a-și primi rația de porumb și varză, acolo nu existau sinucideri, așa cum vedea el zilnic în Coreea de Sud. Nu înțelegea cum acești oameni care puteau mânca orice și oricât se sinucideau. Observația lui este bună și poate ne ajută să înțelegem câte ceva despre cauzele sinuciderilor, fenomen întâlnit din ce în ce mai des și la noi. Sinuciderile din societatea noastră(cele mai multe, dar nu toate), se datorează modificării echilibrului prin sporirea ideii de eșec și izolarea indivizilor ce nu țin ritmul cu modificările din societate. Sentimentul de eșec crește pe măsură ce cresc dorințele și aspirațiile. Această creștere determină creșterea riscului de sinucidere.Raportarea la alții din jur, comparația cu alții, descurajează, favorizează depresia și însingurarea. Omul ar trebui ajutat să-și pună în valoare potențialul său atât cât este.Aproape săptămânal se produc sinucideri în județul Vaslui. Dar asta nu e totul.Lăsând la o parte exemplul din film, multe din nefericirele și necazurile oamenilor se trag de la creșterea dorințelor și aspirațiilor într-un ritm ce devine de necontrolat. Tinerii vor să șofeze de timpuriu. Cad victime șoselelor la vârste fragede pentru că nu se pot abține de  la o escapadă chiar și atunci când nu au experiența necesară. Unii se aventurează în afaceri despre care habar n-au și fără o temeinică analiză vor falimenta crunt. Alții se lasă atrași de jocurile de noroc crezând că le vor aduce marele câștig, devenind dependenți de astfel de jocuri, bineînțeles nenorocindu-și viața. Și sunt multe alte exemple specifice democrației. Cel mai tare „enervează” poporul în democrație faptele, comportamentul și atitudinile politicienilor. Mare parte din ce nu realizează poporul e pus pe seama slabei performanțe a politicului. Cazurile de corupție scoase la vedere de justiție și presă contribuie la o și mai mare „enervare”. Constatăm că democrația este bună, dar nu e perfectă. Nu e suficient să existe democrație pentru întreg poporul. Pentru mulți democrația creează stres și în rândul acestora se produc necazuri și nenorociri. Ar putea însemna asta că democrația cu libertatea pe care o conferă nu e bună? Nu ar trebui să însemne asta. Democrația e un cadru care dacă există, e suficient. Pentru o viață mai bună, fiecare trebuie să se pregătească cât de cât. Primul lucru ce trebuie înțeles e că chiar dacă e democrație, nimic nu vine de la sine. Nimeni nu trebuie să aștepte nimic de la nimeni.Al doilea lucru, ar trebui să încercăm a ne valorifica la maxim potențialul, fără a ne compara cu nimeni și nimic. Nimeni nu zice să nu se valorifice ideile celor din jur. Dar de multe ori indivizii caută să aplice ideile altora fără a ține cont de potențialul și abilitățile proprii și nu obțin decât eșec.În al treilea rând, să învățăm a ne feri de manipulare. Într-o democrație în care există libertate multă, și manipularea e pe măsură. Există multe forme de manipulare-prin reclamă, cu ajutorul televizoarelor, al presei, al internetului etc. Dar cum să se evite informațiile manipulatoare când există un bombardament zilnic pe diverse canale? Nu e simplu pentru toată lumea. Filtrul principal e să te ții de scopul tău primordial. Orice ar încerca să te abată de la scopul tău principal e informație inutilă. Îmi place un citat legat de subiect: „Condiţiile fericirii nu sunt niciodată căutarea fericirii. Fericirea, după ce ai creat, îţi este acordată ca răsplată. Iar condiţiile fericirii sunt lupta, constrângerea şi răbdarea.” Aparține lui Antoine de Saint-Exupery. Așadar democrația necesită și multă răbdare.

    În concluzie, dragi prieteni, concentrați-vă cu multă răbdare pe potențialul propriu și croiți-vă viața pe care o meritați luând în calcul că și alții trebuie să trăiască și unii chiar au nevoie de ajutor. Modestia face parte din secretul succesului. Iată și filmul:

  • Educația ca pregătire pentru viață

    Educația ca pregătire pentru viață

    „Educația întregii lumi este mai presus de orice. ”Pierre Athanase Larousse

    La baza progresului în societatea umană stă creativitatea, inovația, la care se adaugă multă muncă și disciplină. Analizând multitudinea de probleme cu care se poate confrunta un om în timpul vieții vom constata că la aceleași probleme unii găsesc rezolvare, alții clachează. Care este diferența dintre cele două categorii? În primul rând capacitatea de a identifica soluții, fie ca proprie creație, fie ca o inovație, fie ca o adaptare a unei soluții găsite de altcineva și preluată de cel în cauză pentru că a știut unde să o găsească. Putem trage o primă concluzie-cu cât am citit și studiat mai mult, cu atât creierul nostru este capabil să ne furnizeze soluții la probleme cu care ne-am putea confrunta.De aceea poate, Malcolm X. spunea „Educația este pașaportul nostru pentru viitor, căci ziua de mâine aparține celor care se pregătesc pentru ea de astăzi.” Dar este de ajuns? Nu. Omul are nevoie mereu și de sprijinul celor din jur. Nimeni nu poate trăi izolat. A crea și menține relații puternice cu cei din jur presupune a avea caracter. Și știm că la om caracterul se formează în prima parte a vieții. Caracterul înseamnă moștenirea genetică a fiecăruia șlefuită prin educație. Sau cum spunea Socrate: „Educația este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.”
    Martin Luther King Jr. spunea că: „Inteligența plus caracterul este scopul adevăratei educații.” Probabil că la acele vremuri era suficient. Eu cred că o educație împlinită e ceva mai mult în vremurile actuale. Astfel fluxul puternic de informații cu care este bombardat zilnic creierul unui tânăr din era internetului îl poate foarte ușor corupe. De aceea, cred că o adevărată educație trebuie să aibă și o componentă morală puternică. Theodore Roosevelt spunea că: „A educa o persoană în minte dar nu și în morală înseamnă să educi un pericol pentru societate.” Totodată, cred că procesul educațional este împlinit în momentul în care tânărul este ajutat să-și găsească calea. Adică la sfârșitul perioadei de educație el cunoaște o meserie, dobândește o pasiune, ce are la baza voința lui ca individ, pe măsura aptitudinilor sale. Prea des în ziua de azi cei ce termină un liceu nu se pricep la nimic. Dacă sunt întrebați ce-și doresc de la viață, habar n-au. De aceea, rătăcesc o perioadă, unii fără a-și găsi vreodată calea. Sistemul educațional ar trebui să-i ajute în a-și găsi calea.
    Ar avea vreun interes un guvern în această direcție? Eu cred că un guvern serios, responsabil pentru generația actuală dar mai ales, pentru generațiile viitoare ar avea mult interes. Nelson Mandela spunea așa: „Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea.” Dar conducerea țării trebuie să se concentreze pe acest aspect. Progresul țării trebuie să constituie cu adevărat politică de stat. De cele mai multe ori însă lucrurile stau invers. Politicienii au aflat următorul lucru: „Educația face oamenii ușor de condus dar greu de influențat, ușor de guvernat dar greu de înrobit.” A spus-o Peter Brougham încă din sec. IX. Și politicienii au concluzionat că decât să conducă, mai ușor ar fi să influențeze. Adică decât să se preocupe permanent de progresul poporului, mai bine îl lasă de izbeliște și când vine campania electorală, care mai de care, caută să influențeze cu câte o plasă cu făină, o bere, mici etc. Cel mai ușor e dacă poporul e adus în stadiul de dependență totală față de ajutorul statului.
    Am stabilit care ar fi rolul educației, unii ne vom da seama că educația are un rol extraordinar, alții însă vor continua să-i critice pe Andrei Pleșu, chiar și pe Mircea Cărtărescu. De ce? Eu cred că e o carență de educație. Să critici un creator, chiar de literatură fiind, fără să fii critic literar, e total greșit. Creatorii, indiferent de domeniu, sunt deschizători de căi.Nimeni nu-i obligat să-i urmeze sau să-i venereze. Fiecare poate lua ceea ce-i place.Dacă vom analiza opera oricărui creator, vom găsi idei bune cu siguranță. Etichetându-i, riscăm să pierdem un flux important de idei. Oare când vom învăța să înțelegem creatorii? Când vom învăța să tolerăm toate formele lor de exprimare și să căutăm cei bun de la fiecare?
    Mulțumesc lui Dumnezeu că am studiat științele naturii și am văzut cum în natură totul se valorifică.Chiar și în mediile cele mai ostile vieții se poate întâlni măcar o bacterie care să populeze!
    Îmi vine în cap acuma originea cuvântului „umil”, dar în sensul : smerit, modest, nepretențios. Provine din latinescul humilis, care definește primul orizont de sol. Acest orizont este cel care primește de toate: apă de la ploaie, zăpada, căldura de la soare dar și deșeuri de tot felul, frunze moarte, crengi uscate, alte multe deșeuri. Orice ar cădea pe sol, acest strat îl va prelucra în timp rezultând ceea ce agronomii, silvicultorii etc numesc humus, stratul cel mai important pentru plante, fiind stratul fertil. Acest strat va reprezenta sursa de hrană pentru plante. Modul de acțiune: prin transformarea amestecului de apă, deșeuri organice și anorganice, sub influența căldurii, în mediul de cultură pentru diverse plante. Acest strat nu respinge nimic. Doar transformă în ceva bun! Fantastic cum lucrează! Fantastici au fost și filosofii antici care au creat această corelație.

    Exact asta ar trebui să fie atitudinea noastră față de creație, de orice natură ar fi. O atitudine umilă în sensul definit mai sus, cu capacitatea de a transforma fluxurile de informații în idei care să determine progres la nivel de individ. Iar progresul indivizilor va determina progresul societății pe ansamblu.
    Conchid, revenind la educație. Să nu facem greșeala să lăsăm pe ultimul loc educația!

  • Unirea Mică-cel mai frumos și mai pur act istoric

    Hora Unirii-Vasile Alecsandri(fragment)

    Hai să dăm mână cu mână
    Cei cu inima română,
    Să-nvârtim hora frăţiei
    Pe pământul României!

    Iarba rea din holde piară!
    Piară duşmănia-n ţară!
    Între noi să nu mai fie
    Decât flori şi armonie!

    …………………………………

    Istoria românilor este presărată cu multe evenimente, unele ieșind în evidență prin importanță(Unirea de la 1918), altele prin eroism(de ex. luptele de la Mărăști, Mărășești, Oituz), altele prin dramatism(actul de la 23 august 1944) etc. Când mă gândesc însă la Unirea Mică, de departe după mine, iese în evidență prin puritate, frumusețea actului în sine, voință dar și sacrificiu.
    Practic, un grup de lideri formați în jurul pașoptiștilor, au decis ce era cel mai bine pentru cele două principate, punând interesul național peste cel personal.Aceștia au demonstrat că poporul se conduce prin elite(Bine ar fi să se înțeleagă lucrul acesta și în Moldova de dincolo de Prut). Au gândit pentru binele național și au găsit cea mai bună soluție-alegerea unui unic domnitor în ambele principate și astfel a fost învinsă opoziția unor state(Turcia, Austria). Cât de frumos! A fost și sacrificiu. Să nu uităm că Iași-ul a trebuit să renunțe în favoarea Bucureștiului poziția de capitală(Ar fi în stare de așa ceva liderii de la Chișinău?). Iași-ul a pierdut mulți oameni cu bani care s-au mutat la București după Unire. Dar istoria ulterioară ne-a arătat că s-a meritat sacrificiul.Unirea Mică reprezintă punctul de pornire a României spre statul modern creat ulterior. A fost și voință pentru că s-a dus o muncă de lămurire a poporului(să ne amintim povestea lui Moș Ion Roată!)
    Un stat mic nu-și poate apăra identitatea națională, asta e foarte clar! Am văzut ce s-a întâmplat cu românii timp de 18 secole. Vedem ce se întâmplă cu Moldova de dincolo de Prut. Politicienii de la Chișinău(nu le zic lideri pentru că nu au stofă!) încă nu au înțeles șansa istorică pe care o au de a se atașa de patria mamă. Nu știu dacă România ar putea ajuta foarte mult materialicește vorbind, Moldova. Dar oricum îi va fi mai bine decât menținându-se în sfera de influență a Rusiei. Oare nu se vede că Rusia nu reușește să se ajute pe sine înseși, dar să mai ajute alte state! Încearcă să-și mențină cu forța influența în Ucraina. Conflictul din estul Ucrainei va adânci și mai mult ura dintre cele două popoare. Și Ucraina se află între Moldova și Rusia.Cum cred unii politicieni de la Chișinău că Rusia le poate face bine?

    Dă-le Doamne politicienilor cu simțire românească înțelepciunea celor de la 1859!!!

    Tablou: Theodor Aman-Proclamarea Unirii

    Theodor_Aman

  • Cât ne vom mai fura căciula singuri?

    Cât ne vom mai fura căciula singuri?

    Ionel Popa

    „Românul e inteligent de periculos.”     Pamfil Șeicaru

    Floarea-alcaturie

    Una dintre disciplinele ce ne dădea mari bătăi de cap în facultate era botanica. Culmea e că această materie se făcea în anul I când nici vocabularul nostru nu era încă format! Unul din subiectele grele era formula florală specifică fiecărei familii din lumea vegetală.
    Fac aici o paranteză și precizez că fiecare familie de plante are o anumită formulă florală având rolul de a exprima printr-o scriere simbolică alcătuirea unei flori. Pentru aceasta se folosesc semne convenționale.
    Pentru exemplificare, iată formula florală la câteva familii de plante:
    Fără titlu
    Cine dorește mai multă documentare în domeniu, poate accesa următorul link: http://ro.wikipedia.org/wiki/Formul%C4%83_floral%C4%83 sau alte surse de informare.
    Închizând paranteza, vă puteți da seama că nu e chiar ușor să reții asemenea formule! Trebuiau învățate pe de rost, fără a exista o logică de la o specie la alta. Natura a creat diversitate și tocmai de aceea este interesantă!
    Fiecare ne descurcam cum puteam să memorăm cât mai bine aceste formule florale.
    Aveam un coleg căruia îi venise o idee. Și-a cumpărat mai multe creioane din lemn. Apoi, cu un ac ascuțit, a scris prin înțepare, toate formulele florale pe acele creioane. Profesorul era în vârstă, avea și un ochi bolnav, așa că nu putea sesiza că acele creioane erau scrise. Creioanele având șase fețe, s-au putut scrie toate formulele. Munca nu a fost deloc ușoară, fiind foarte migăloasă! Colegul meu prefera o astfel de muncă pentru că nu punea presiune deloc pe creier! E adevărat că nici nu rămânea nimic în cap, dar pe moment el obținea rezultate mai bune decât noi cei care ne străduiam să le învățăm.
    Timpul a trecut iar în anii 3,4 și 5 erai foarte avantajat dacă stăpâneai formulele florale, printre altele. Colegul meu a trebuit de fiecare dată să găsească soluții alternative pentru a trece examenele. A finalizat la termen facultatea, cu note nu foarte mari, dar nici foarte mici, dar a plecat în producție cu un bagaj redus de cunoștințe…… N-o să spun cum l-a afectat în activitatea profesională pentru că nu știu dacă mi-ar permite.
    Am dat acest exemplu pentru a vă ajuta să înțelegeți unele aspecte ale societății noastre de astăzi. Ne mirăm de ce nu progresează România așa cum ar trebui? Păi asta e cauza: în loc să se meargă pe căi corecte, se merge pe căi alternative, de fiecare dată căutându-se eludarea legii sau acele căi ce favorizează interesele personale sau de grup a unora și nu ce e bine pentru țară.
    Observăm că în societatea românească se practică soluțiile alternative care, ați observat, nu pun presiune pe creier. De exemplu, cei ce și-au luat doctorate prin plagiat. Ei își construiesc reputații sau autoritate nu în mod firesc, pe bază de merit, ci artificial. Reputația construită astfel le conferă dreptul de a pretinde. Ei pretind că au tupeu și iau locul altuia care a muncit cinstit și apoi observăm împotmolirile, limitele de competență fiind rapid atinse. Un alt exemplu l-am văzut în campaniile electorale. În loc să se preocupe să informeze electoratul asupra programelor pe care le au, să insiste pe ce au bun în programe, să lămurească asupra tuturor aspectelor, partidele au ales calea cumpărării votului electoratului cu diverse pomeni electorale. L-ați văzut pe Liviu Dragnea cât de abil era la soluții alternative? Diabolic, am putea spune! A obținut voturi și de la morți doar să câștige în campanie. Exemplele pot continua la nesfârșit! De fapt, ne furăm căciula singuri. Nu așa se construiește temeinic o țară. De aceea, una din urgențele acestei țări este instalarea unui climat de promovare pe bază de merit. Altfel vom continua să batem pasul pe loc cu consecințe, cine știe cât de grave!

  • Împreună putem fi mai buni

    „Poate așa a îngăduit Dumnezeu, să se construiască diguri, dar și punți ale speranței și dragostei între inimile oamenilor” Ier. Hrisoston Filipescu

    COPIL-LA-RUGACIUNE

    Se spune că cel mai bine este să dăruiește către un necunoscut și care nici să nu știe de unde i-a venit darul. De ce? Pentru că acel om care primește un dar fără să știe de la cine a venit, va deveni mai bun față de toți cei din jur! În plus, va crede mai mult în Dumnezeu dacă darul a venit la cineva credincios. Dacă ești o persoană care îți place să dăruiești, s-ar putea să te dezamăgească acest mesaj. Însă cel mai tare vei suferi dacă vei dărui așteptând recunoștință, pentru că e foarte posibil să n-o primești! Recunoștința dacă va veni, de la Dumnezeu va veni! Albert Camus spunea: „Să dăruieşti totul, să sacrifici totul fără speranţă de răsplată; asta înseamnă răsplata.” Foarte frumos spus! Eu am învățat această lecție din adolescență.
    La mine în sat prin anii 1978-1982 s-au construit mai multe baraje de acumulare cu scopul colmatării unei râpi ce traversează satul de la un cap la celălalt. Rând pe rând s-a ajuns la un număr de 6(șase) baraje, unele mai mari, unele mai mici. În toate apa avea adâncimi mai mari de un stat de om, unele fiind la început foarte adânci. Apoi s-au colmatat, în câțiva ani aterisamentul fiind chiar plantat cu puieți de plop și salcie. Fiind lăsate nesupravegheate și fără nici o împrejmuire, vara ne scăldam în voie, mulți dintre cei din generația mea învățând să înotăm acolo. Din nefericire, aceste baraje au făcut și câteva victime……
    În vara anului 1982 cineva intrase peste mine în casă pentru a mă chema la unul din baraje. Era cel mai adânc, poziționat în centrul satului. Precizez că eram printre cei mai buni înotători și de aceea, venise după mine. Când am ajuns acolo, era deja lume adunată, inclusiv milițienii de la comună. Doi frățiori lăsați nesupravegheați, cu vârstele de 9, respectiv 12 ani, s-au avântat în baraj. De fapt, cel mai mare s-a băgat după cel mic, care țipa că se îneacă. S-a aruncat în apă, și-a salvat frățiorul cu sacrificiul propriei vieți. Când eu am ajuns trecuse două ceasuri. Era de bănuit că nu mai putea fi salvat. Dorința mea și a încă unui prieten era să scoatem victima din apă. Efortul a fost mare deoarece apa era foarte adâncă. Pentru a scoate victima s-au oferit mai multe persoane, dar unii doar se făceau că se scufundă…. Pe mal se lansau tot felul de păreri unele mai halucinante ca altele. Într-un final am dat de copil, care era sub mal, de aceea a fost mai greu de găsit. Tragedia a fost mare, nici nu vreau să-mi mai amintesc de acest episod. Știu că s-a scris un articol la ziarul local unde s-a prezentat cazul și fusesem scoși în evidență,noi, cei ce acționasem pentru găsirea cadavrului. Apoi am primit în semn de recunoaștere, de pomană de la părinții copilului, obiecte de îmbrăcăminte.
    Trebuie să recunosc că n-am simțit nici o plăcere pentru acele recunoașteri. Paradoxal însă, pe parcursul a 3(trei) ani, în fiecare vară eram un fel de salvamar pe malul acelor baraje. Am salvat pe mai mulți de la înec de la care nu am primit nici o recunoaștere! Mi-aduc aminte că urechisem pe unul care nu știa să înoate și pe care îl scosesem vânăt din apă. M-a pârât la fratele lui, chiar și la tatăl său, astfel că o perioadă am fugit de ei să nu mă bată! În sinea mea însă, știam că procedasem corect.
    Și mai știam ceva. Dumnezeu fusese martor că am procedat corect! Și a fost suficient!

  • E timpul pentru a medita și a stabili noi scopuri!

    poza-72944
    Complexul turistic Rusciori, Scornicești

    Călătoream în interes de serviciu însoțit de un prieten, în județul Olt. Scopul era de a ajunge în comuna Cungrea, acolo având un client pentru un proiect cu finanțare europeană. Eu mai fusesem prin zonă și deja aveam un pic de orientare. În două rânduri am fost cazat la Complexul turistic Rusciori, lângă Scornicești.

    Veneam dinspre Pitești și la un moment dat îmi trece prin cap să ne abatem de la traseu. La Cungrea se putea ajunge prin Slatina sau prin Scornicești.Prin Slatina fusesem, de obicei. Cum din Cungrea clientul mă adusese la cazare peste niște dealuri, bănuiam că se putea ajunge și prin Scornicești, ceea ce era adevărat. Așa că i-am propus prietenului să facă dreapta prin Scornicești, în ideea de a-i arăta și lui acel complex turistic. Totodată vroiam să vadă această localitate în care s-a născut dictatorul Ceaușescu, mai ales că urma să trecem chiar prin poarta casei acestuia. După scurte popasuri la cele două obiective, am continuat traseul peste dealuri. Mașina avea GPS astfel că i s-a ales traseul și noi chiar credeam că vom reuși să ajungem cu bine la destinație.Traseul era Scornicești, Poboru, Cornățelu, pe lângă Spătaru, apoi urma să ajungem la Cungrea. Dar eu nu știam nici un nume de localitate atunci, bazându-ne doar pe GPS. La un moment dat am avut senzația că ne-am rătăcit. Drumul era destul de  prost întreținut și deja nu mai era asfalt. La un moment dat am intrat într-un sat. Nimeni nu era pe ulițe. Și totuși la ieșire, doi oameni reparau un gard.Oprim în dreptul lor și întreb:

    -Bună ziua! Vrem să ajungem la Cungrea și cred că ne-am rătăcit. Ne puteți îndruma dumneavoastră?

    -D-apăi cum să nu? Dar opriți un pic motorul și faceți o pauză.

    -Ne cam grăbim. Am vrea doar să știm că suntem pe drumul bun.

    -Am putea spune că sunteți pe drumul cel bun, dar nu știu dacă veți rămâne pe acest drum și nu vă veți rătăci. De aceea, eu zic să coborâți, să luați o pauză. O să vă aduc o cană cu apă. Apoi vă explic eu cum e cu drumul.

    Am văzut că omul insistă să coborâm, am oprit motorul și ne-am dat jos.

    -Uneori drumul e simplu și poate fi parcurs din inerție. Altădată e nevoie de ceva aprofundare a traseului. Voi aveți de parcurs câțiva kilometri în care ușor vă puteți rătăci.

    Omul ne-a explicat că drumul pe care ne aflam era unul puțin circulat, destul de complicat, cu intersecții nesemnalizate. Noi am setat GPS-ul să ne ducă pe drumul cel mai scurt. Dar nu întotdeauna drumul scurt e și cel mai bun. Așa că la o intersecție ne abătusem de la drumul asfaltat.

    Ne-a descris traseul în amănunțime și ne-a recomandat să ne facem o notiță.

    Așa am făcut.Mai apoi, ne-am dat seama că omul avea dreptate. Traseul era foarte diferit de cel prin Slatina. Priveliștea era ciudată, cu multe sonde părăsite, stâlpi de energie electrică abandonați. Uneori drumul șerpuia prin păduri. La nici o intersecție nu am găsit indicatoare. Cu siguranță ne-am fi rătăcit! De ales

    A trecut ceva timp de la acea călătorie și din când în când, îmi amintesc cu plăcere de înțelepciunea acelui țăran oltean. Luați de problemele cotidiene nu mai avem timp să aprofundăm. Cădem în rutina zilnică în care nu mai e loc de analize, de inovare, ci doar rutină.Această rutină însă ne aduce demoralizarea, plafonarea și automulțumirea.

    E bine ca din când în când să ne facem o analiză, propria analiză, pentru a stabili dacă suntem pe drumul cel bun sau poate ne-am abătut cumva. E bine ca din când în când să ne revizuim scopurile funcție de toate oportunitățile ce se pot ivi.

    Și când e cea mai bună perioadă din an pentru a face o astfel de analiză dacă nu perioada Sărbătorilor de iarnă?! Vă invit pe toți să vă faceți propriul bilanț și să vă stabiliți noi scopuri. Dacă e să discutăm de afaceri, oportunitățile de finanțare din fonduri europene trebuie luate în calcul. Vă doresc multe succese!

  • O altă lecție de la copac: Nu te dezrădăcina!

    O altă lecție de la copac: Nu te dezrădăcina!

    “Când renunț la ceea ce sunt, devin ceea ce aș putea fi.” – Lao Tzu

    Copacul cu cât e mai în vârstă, cu atât este mai mică șansa de „a se prinde” în situația în care este dezrădăcinat și mutat în altă locație. Oricum l-am dezrădăcina, rămân anumite radicele ce jucau un rol important în asigurarea nutrienților. De asemeni, sistemul radicelar se formează și funcție de proprietãțile fizice ale solului (profunzime, compactitate, umezealã etc.) și chimice(bonitatea solului). Unui copac nu-i va fi deloc ușor să se adapteze cu un sistem radicelar format într-o locație, mutat în altă locație. Dar ce înseamnă pentru om dezrădăcinarea?
    Asistăm la un adevărat exod al românilor prin toate țările lumii, mai ales în cele europene după aderarea la UE. Este bine sau nu este bine? Această libertate de a putea circula oriunde în lume e un bun câștigat după Revoluția din 1989. Și totuși, revin la întrebarea: Este bine sau nu este bine ca cineva să plece în străinătate?
    Aș zice că sunt mai multe situații. Unii pleacă în vacanțe. Alții pleacă să se afirme peste hotare. Însă unii pleacă pur și simplu, să slugărească străinii. Și sunt foarte mulți din cea de-a treia categorie.Lor mă adresez spunându-le să nu se dezrădăcineze. Plecarea în străinătate asigură poate mai mult confort din punct de vedere material.Însă din punct de vedere al sufletului, acesta suferă enorm. De aceea, dezrădăcinarea, ce apare la oricine stă mai mult timp în străinătate, produce efecte devastatoare. Mi se întâmplă destul de des să întâlnesc români veniți din străinătate pentru o scurtă vacanță.Discutând cu ei, rămân surprins la ce nivel de gândire ajung după ce au stat câțiva ani pe-acolo. Pierzând posibilitatea de a se informa, încetul cu încetul trăiesc în lumea fanteziilor. Par rupți de realitate. Având în vedere că muncesc ca niște roboți, fără să gândească prea mult, în medii care nu favorizează dezvoltarea personală, vin cu idei și propuneri de afaceri ca rezultat al unor fantezii ce n-au nici o treabă cu realitatea de la noi. De aceea, procesul de reacomodare în propria țară devine uneori imposibil. Așa că:
    Nu te dezrădăcina. Poate nu mai găsești soluții la situația din țară. Pregateste ogorul si seamănă din nou.Cum care ogor? Ogorul mintii!! Acela trebuie semănat, acela te poate salva. Mai citește o carte, mai du-te la o expozitie, ieși din zona de confort.Mai studiază o oportunitate! Trebuie să știi că există o soluție pentru fiecare situație. Nu uita că există talente în fiecare om, deci și în tine.Dar trebuie găsite sau poate chiar trebuie formate.Ieși din letargie, nu te descuraja.Mai du-te la un curs! Ceva te va porni! Pleacă de la TV, poate că acesta te ține pe loc! Părăsește internetul sau măcar site-urile ce nu te-ajută! Cată-ți calea, omule! Ai în tine talente, caută-le și pune-te pe treabă!!!! Demonstrează că este sub demnitatea ta să slugărești la străini. Se poate accepta pentru o perioadă scurtă. Poate situația materială o impune. Dar NU TE DEZRĂDĂCINA!!! Și încă ceva. Lasă guvernul, face cât știe și face mai mult pentru el! Important e ce faci tu pentru tine!!!

    Copac-5E-1000-1