Adesea văd că mulți confrați,
Dezgustați, își pierd elanul,
Sunt de-a dreptul disperați,
Văd mereu doar gol paharul.
Dar cin’ te pune, dragul meu,
Să bagi în seamă pe oricine?
Că-i mizerie, o știu și eu,
Dar cum de-ajunge ea la tine?
Cin’ te motivează, oare?
Cin’ te luminează, frate?
Au cumva vreo consacrare
Sau sunt din obscuritate?
Ia modele din elite
Consacrate în societate
Și nicicând tu nu admite
Minciună, fals, vulgaritate.
Democrația-i toleranță,
Și la noi și-n alte state,
Îți trebuie multă cutezanță,
Să răzbești cumva prin toate.
Se poartă-adesea prostul gust,
Copleșind tot ce-i cultură,
Iar valoarea, în mod injust,
Înlocuită-i de vreo făcătură.
Mai apare-un detractor,
Nu e nicio noutate,
Chiar de-i numai amator,
Împroașcă cu răutate.
Obscenitatea, frate,
Ține-o la distanță mare,
Și păstrează mai departe
Ce-i frumos și-are valoare.
