Zilele acestea am găsit răgazul să citesc „Ferestre în ziduri”, volum de poezii pe care l-am primit chiar de la autoare, poeta Dorina Stoica din Bârlad.
Cartea a fost distinsă cu Premiul „Nicolae Dabija” la Festivalul Internațional de Creație Literară „Titel Constantinescu”, ediția a XVI-a, desfășurat în anul 2023 la Râmnicu Sărat, în cadrul unui proiect al Editurii Rafet.
Soarta a făcut să o cunosc pe autoare înainte de a-i descoperi creația. Ne-am întâlnit la Mănăstirea Bogdănița, unde doamna Dorina Stoica venise în pelerinaj. Eu și soția mea participăm frecvent la Sfânta Liturghie săvârșită aici, iar după una dintre slujbe am avut bucuria să o ascultăm recitând o poezie din propria creație.
Nu voi încerca să fac o analiză literară, pentru care nu am pregătirea necesară. Vreau doar să împărtășesc felul în care am primit această carte și emoțiile pe care mi le-a trezit. Cred că o carte merită recomandată atunci când reușește să ne miște sufletul, să ne pună pe gânduri și să lase ceva luminos în urma lecturii.
Dorina Stoica este cunoscută îndeosebi ca autoare de literatură religioasă. Volumul „Ferestre în ziduri” nu se limitează însă la această dimensiune, deși credința creștină este prezentă în profunzimea multor poezii.
Versurile ne dezvăluie omul din spatele cărții: sensibilitatea, amintirile, întrebările, bucuriile și vulnerabilitățile sale. Autoarea scrie cu sinceritate și nu se sfiește să-și recunoască slăbiciunile omenești.
Pentru Dorina Stoica, poetul este un căutător al adevărului, capabil să descopere lumina chiar și într-o lume tulburată:
„Poetul e un căutător de perle îngropate
într-un ocean de falsitate, ură, nedreptate…”
— fragment din poezia „Un poet…”
În paginile volumului regăsim crâmpeie din copilărie și din viața de fiecare zi, dar și reflecții despre mamă, tată, primăvară, renaștere, Înviere și trecerea timpului. Peste toate se așază încrederea în Dumnezeu și speranța că, dincolo de încercări, viața își poate redobândi lumina.
Un fragment din poezia „Mâine” surprinde frumos această stare:
„cu voia lui Dumnezeu,
care ne trimite ploaie
ca să înflorească ferestrele.”
— fragment din poezia „Mâine”
Un alt lucru care m-a impresionat este modestia autoarei. Dorina Stoica nu își transformă suferințele în resentimente și nu răspunde răutății prin răutate. Chiar și atunci când este rănită, poezia sa rămâne un spațiu al iertării și al speranței.
În poezia „În timp ce ei”, autoarea vorbește cu sinceritate despre judecățile și cuvintele nedrepte ale celor din jur. Răspunsul ei nu este dorința de răzbunare, ci rugăciunea:
„iar tu te-ai ruga din toată inima
să le ierte Dumnezeu răutatea…”
— fragment din poezia „În timp ce ei”
Se poate un răspuns mai frumos la răutate?
Tocmai de aceea, poeziile Dorinei Stoica pot fi primite ca o alifie pentru suflet. Ele mângâie, dau speranță și ne îndeamnă să privim încercările vieții cu mai multă credință și înțelegere.
În încheiere, mă opresc asupra poeziei „Îți mulțumesc, Doamne”, o creație în care recunoștința se împletește cu credința și cu bucuria lucrurilor simple:
„Am atâtea lucruri pentru care să-ți mulțumesc,
Că nu ar fi de ajuns o mie de ani să trăiesc!”
— fragment din poezia „Îți mulțumesc, Doamne”, de Dorina Stoica
La lansarea volumului, în anul 2023, Constantin Marafet afirma că „poetul este lumina dintre generații” și cel care luptă cu inerția, lașitatea, ipocrizia și durerile lumii.
Citind „Ferestre în ziduri”, am înțeles mai bine această idee. Poezia Dorinei Stoica luminează, mângâie și deschide, dincolo de zidurile încercărilor, ferestre către credință și speranță.
Așa spun și eu: să-i fim alături!
