Țeparul

Vei fi surprins de vorba lui aleasă,
Își intră-n rol ca un iscusit actor,
Îți spune că e om cinstit, de casă,
Și că-ți va fi prieten, chiar de-ajutor.

Te laudă, te-ascultă, te aprobă,
Îți dă dreptate chiar când n-ai cerut,
Iar lingușirea lui, ca o podoabă,
Ascunde-un plan în taină conceput.

Îți dă detalii despre-o asociere,
Garantându-ți câștig sigur și succes,
Doar puțină încredere îți cere —
Dar tocmai ea e ținta lui, ades.

Promite mult și jură cu tărie,
Că-i om cinstit: „Ce rost mai are-un contract?”
Iar adevărul îl îmbracă-n fantezie,
Să nu-i descoperi planu-i viclean și vinovat.

Te studiază, știe ce te doare,
Îți află slăbiciunea — și-i totul calculat,
Așteaptă clipa lui câștigătoare
Și-apoi te lasă singur, ruinat.

Când ești căzut și-ai vrea poate o alinare,
Îți caută motive, te ține la distanță,
Răspunde tot mai rar, cu rece nepăsare,
Cu potul mare-n cont, e plin de aroganță.

Și dacă-i ceri ce drept ți se cuvine,
Din mielul de-altădată se transformă-n lup;
Aruncă-ntreaga vină doar pe tine,
Nu-i pasă dacă tu ajungi la zdup.

Nu are frați, prieteni ori onoare,
Ci doar un șir de oameni înșelați;
Te-atrage-n mreje dulci, înșelătoare,
Ești doar o pradă printre cei vânați.

În urma lui rămân doar vieți zdrobite
Și oameni ruinați, dezamăgiți,
Blesteme grele, lacrimi nesfârșite
Și mult amar în cei ce-au fost mințiți.

Nu vă-mbătați, prieteni, cu vorbe lingușite
Și nu luați promisiuni drept temei;
Cereți dovezi și acte iscălite,
Căci vorba dulce-i arma unor mișei.

Priviți la fapte, nu la plecăciune,
La ce-a făcut, nu doar la ce promite;
Căci șarpele se-ascunde-n vorbe bune
Și mușcă-atunci când nimeni nu-l presimte.

Fiți cumpătați când lingușirea vă îmbată
Și când vi se promit câștiguri mari;
În lumea-n care cinstea-i încercată,
Păziți-vă, oameni buni, de țepari!