Recent mi-a căzut în mână o carte deosebit de profundă: „Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu”. Autorul nu e cunoscut. Cartea a apărut în Rusia. Practic, sunt 366 texte, câte unul pentru fiecare zi a anului. Iată textul zilei de 14 aprilie! Audiție plăcută!
„Oamenii nu pot trăi fără să mintă. Minciuna este o hrană zilnică mai ales pe masa oamenilor de sus. Poleită cu nume de inteligenţă, diplomaţie sau alte meşteşuguri, minciuna cheamă, leagă şi dezleagă, preface şi mai ales farmecă. Minciuna ascunde totdeauna ceva; minciuna este perdeaua trasă crudelor, dar mai puţin frumoaselor, adevăruri.
Minciuna este prezentă în viaţa noastră nu numai pentru că sunt oameni mincinoşi, oameni care suflă continuu cuvinte rotunde şi subţiri ca băşicile. Ea este cultivată şi de o altă categorie, de aceea a trufaşilor. Omului îi place minciuna, îi place să fie minţit. Spune cuiva un lucru adevărat; spune-i direct tot ce crezi nedemn şi urât din gândul şi fapta sa. Vei culege imediat ura şi dispreţul. Spune-i minciuni plăcute care să-i satisfacă închipuirea de sine, spune-i vorbe goale, dar catifelate şi vei culege sigur dragostea şi preţuirea sa. Omul acesta civilizat, omul de care suntem atât de mândri, nu vrea să gândească, nu vrea să lupte, nu vrea să renunţe pentru a-şi întări făptura atât de goală şi nenorocită. El umblă acoperit de o strălucire asemănătoare aceleia din mlaştinile netulburate.
Ah, omule, cum îţi mai miroase sufletul de la distanţă! Omul cinstit supără; supără pentru că sfarmă urâtul din preajma lui şi cutremură casele deprinderilor rele. Omul cinstit incomodează; incomodează pentru că prezenţa lui nu cultivă florile urât mirositoare ale minciunii şi ale furtişagului. Climatul cinstei este aspru, este tare de nu poate rezista orice făptură cu nume de om. Climatul cinstei cere forţă, cere eroism, cere despicarea lucrurilor până-n esenţa şi sensul lor adevărat. Pieptul plăpând al omului arareori rezistă marilor înălţimi.”
Un popor înțelept acceptă sfaturile și părerile elitelor. Se poate întâmpla ca și elitele să greșească în anumite etape ale vieții. Însă dacă dorim să găsim răspunsuri la ceea ce ne frământă este mult mai bine să apelăm la elite decât să ne lăsăm manipulați de televiziuni sau de alți manipulatori cu interese care mai de care.
Vă propun să ascultați un text(îl puteți găsi foarte ușor și scris folosind Google) ce aparține Părintelui Stăniloae. Acest om de o vastă cultură teologică considerat cel mai mare teolog ortodox, a pătimit pentru credința sa în Dumnezeu și în poporul român. Exprimările domniei sale sunt deosebit de profunde și fundamentate. Reușește să așeze poporul român acolo unde își merită locul, un popor ales, cu multă credință, cu multă spiritualitate. Ascultând textul poate vom înțelege să ne prețuim mai mult, să ne apreciem mai mult, să fim mai uniți, mai solidari unii cu ceilalți!
Audiție plăcută!
Una din capodoperele pictorului Jacques-Louis David (n. 30 august 1748 – d. 29 decembrie 1825) care a fost unul dintre cei mai influenți pictori francezi ai stilului Neoclasic, o reprezintă tabloul: Moartea lui Socrate. Pictura are dimensiunile 129.5 x 196.2 cm, este din ulei pe carton și este datată 1787. Tabloul a fost comandat lui David de către Charles-Michel Trudaine de la Sablière. El este expus în prezent la Muzeul Metropolitan de Artă din New York.
Subiectul este deosebit de interesant. Socrate a fost considerat cel mai înțelept om al antichității.
Învățăturile sale au fost cele care, în anul 399 î.Hr., l-au adus într-o situație conflictuală fatală cu autoritățile statului. Mai precis, el a fost dat în judecată pentru „împietate” sub două capete de acuzare: „coruperea tinerilor și „neglijarea zeilor slăviți de cetate și practicarea unor inovații religioase”.
Acuza de corupere a tinerilor atenieni formulată împotriva lui Socrate nu avea implicații sexuale. Coruperea consta în faptul că Socrate îi învăța pe adolescenți să pună sub semnul întrebării înțelepciunea părinților lor și a liderilor societății ateniene, fapt cu mult mai grav. Iar când oracolul din Delfi a anunțat că nici un bărbat „nu este mai înțelept decât Socrate”, membrii de frunte ai societății ateniene au fost cuprinși de dispreț și de invidie. Politicienii cetății doreau exilarea filozofului (același lucru pe care-l doreau și multi părinți), însă nimeni nu dorea să-l ucidă, deoarece o asemenea măsură l-ar fi făcut – și l-a făcut – un martir în ochii adepților săi devotați. Totuși, înțeleptul Socrate a știut cum să-și pună în scenă o moarte memorabilă.
Procesul său s-a desfășurat în fața unui număr de 501 jurați, care aveau și rolul de judecători (numărul impar excludea posibilitatea unui verdict nedecis). Filozoful în vârstă de 70 de ani – care ura ipocrizia, detesta oportunismul și îmbrățișase un mod de viață virtuos, trăind în acord cu legile naturii – a fost găsit vinovat și pus să aleagă între exil și moarte. El a considerat exilul drept o umilire. El predicase importanța legii, iar acum că legea îl declara vinovat – pe drept sau pe nedrept – a argumentat ca singura hotărâre onorabilă este moartea. A nu i se lua viața, a spus el, ar fi o crimă împotriva statului.
El și-a petrecut ultima zi acasă, răspunzând întrebărilor filozofice pe care i le-au pus prietenii. Pe la apusul soarelui s-a îmbăiat, pentru a evita „ca femeile să fie nevoite să mă spele dupa ce mor”. Soția sa, Xantipa, și fiii săi au fost primiți în încăperea sa pentru a-și lua rămas bun de la el, apoi și-a reluat cu discipolii conversația despre soarta sufletului uman, un subiect potrivit în circumstanțele respective. El a încercat să-i îmbărbăteze, argumentând că moartea este un lucru bun, nu rău.
La apariția călăilor numiți de tribunal ce veniseră ca martori, Socrate a poruncit: „Să mi se aducă otrava dacă este amestecată deja, dacă nu, să o amestece”.
Unul dintre călăi i-a oferit cucuta. „Ei bine, prietene„, a spus Socrate, „trebuie să te întreb, de vreme ce ai experiență în această privință, ce ar trebui să fac.”
„Nimic”, i-a replicat bărbatul, „doar să te plimbi după ce ai băut-o până când simți o greutate în a-ți mișca picioarele, iar, apoi, dacă te întinzi pe pat, otrava își va face singură efectul.”
Rugându-se zeilor, povestește Platon în Phedon, Socrate a dat amestecul pe gât. Discipolii săi au izbucnit în lacrimi, iar filozoful a rămas uimit: „Ce faceți, oameni buni? Motivul principal pentru care am gonit femeile a fost acela de a fi scutiți de astfel de neplăceri; căci am auzit că un bărbat trebuie să moară într-o liniște solemnă. Așa că vă rog să vă țineți firea.”
Am ținut să punctez atât pictorul, cât și tema tabloului, mai ales mesajul lui Socrate – legea trebuie respectată de către absolut orice cetățean. Bineînțeles, cu cât cetățeanul este mai în vârful societății cu atât mai mare este impactul de a respecta sau nu legea.
În această campanie electorală întâlnim foarte des opinia că „nu se merită să mergem la vot că oricum, nu se întâmplă nimic”. Sau că „am tot votat de 26 de ani și degeaba”. Astfel de mesaje au drept cauză frustrarea multor români care sunt nemulțumiți de clasa politică. Frustrarea este justificată într-o anumită măsură. Însă dacă dorim o schimbare în bine, nu absenteismul la vot e soluția, ba din contră, prezența masivă la vot! Din cauza nemulțumirilor de zi cu zi, a necunoașterii istoriei, suntem tentați în a deveni superficiali, ignoranți chiar. Asta e cel mai riscant pentru o democrație. Îmi vine în minte un banc:
Se zice că la un moment dat se întâlnesc întro celulă doi condamnați la moarte-unul prin tăierea capului și celălalt prin spânzurare. Cel de-al doilea îi spune primului:
-Mai rău de-atât nu se putea!
Dar iată că se deschide ușa celulei și gardianul anunță:
-Tu înainte de spânzurare vei fi jupuit de piele!
Ce ar trebui să înțelegeme din asta? Ignoranța față de viața politică a societății poate duce la și mai rău.
Dacă privim atenți un pic în istorie, avem exemple când lucrurile au luat-o razna. Chiar și astăzi vedem cum în unele state avem forme de dictatură, oameni persecutați politic, chiar forme mai grave de extremism.
Cu cât acordăm atenția cuvenită vieții politice, cu atât mai solidă va fi democrația de la noi, cu atât mai sigură va fi societatea în care trăim. Perfect nu va fi niciodată pentru că niciunul din noi nu suntem perfecți. Viața fiecăruia dintre noi, traiul, depind de foarte mulți factori. Poate e vorba de talent, de abilități, de perseverență, de șansă, de hărnicie etc. Însă ca acestea să se poată manifesta, la noi sau la copii noștri sau la nepoții noștri, în prezent sau viitor, avem nevoie de o societate democratică. Și unul din stâlpii democrației este prezența la vot. Este minima contribuție(care nu ar fi rău să devină obligatorie) a oricărui cetățean la bunul mers a „cetății”.
Hai la vot, române!
În prag de alegeri, vin cu un mesaj pentru cei tineri: mergeți la vot! E vorba de viitorul vostru! Nu lăsați ca alții să decidă pentru voi! Constatăm după fiecare alegeri că cei tineri nu se prea prezintă la vot. E o anumită indiferență care iată unde ne-a adus după 26 de ani de democrație! Dacă nu ești mulțumit de ce vezi, atunci ar trebui să verifici la câte alegeri ai participat. Poate că nu ai înțeles de ce trebuie să mergi la vot. O să încerc eu să te lămuresc un pic. Mergând la vot tu arăți candidaților că nu-ți este indiferent ce se întâmplă în plan politic în țară. Trebuie să-ți spun că politicienilor le place ca tu să nu vii la vot. Ei vor scoate la vot rudele lor, prietenii lor și vor intra la putere. Apoi vor trăi mai bine pentru că vor specula și mai departe indiferența ta.Ai să spui că nu vii la vot că ai meci sau că mergi la distracție etc. Dacă așa e, hai să te gândești la ceva. Întrecerea sportive la care vei participa are nevoie pentru buna desfășurare de o locație sigură. Indiferent cât de înverșunată va fi lupta sportivă, mai important decât să câștigi este să ieși teafăr de-acolo. Asta presupune să se desfășoare într-o sală sigură sau pe un stadion sigur, să existe servicii medicale, să existe servicii de pază etc. Altfel, se pot întâmpla surprize gen „COLECTIV” sau gen avionul prăbușit recent cu jucători care a fost trimis cu totul iresponsabil să parcurgă o distanță mai lungă decât i-o permitea rezervorul de kerosen. Te-ai gândit vreodată la astea? Poate că te vei gândi de-acum încolo. La fel e cu politica. Chiar dacă nu te ajută direct, creează cadrul bunei desfășurări a vieții cotidiene. De ce nu e bine să voteze numai pensionarii? Simplu! Pentru că necesitățile lor sunt altele decât ale tale! Pensionarii își doresc pensii mai mari și servicii de sănătate mai bune.E ok să fie așa. Tu poate ar trebui să vizezi locuri de muncă . Sau poate facilități pentru antreprenori, dacă îți dorești o astfel de carieră. Te interesează și sănătatea dar nu la fel de mult ca pe pensionari. Tu ești în putere, deocamdată. Așa că nu lăsa să meargă la vot doar pensionarii! Chiar dacă nu prea știi cu cine votezi, nu e foarte grav. Ai să înțelegi tu și aceste lucruri pe parcurs. Bine ar fi să citești programele politice să vezi ce prevăd pentru tine. Sau poate vei viziona vreo dezbatere la televizor….
Așa că fă-ți timp și mergi la vot! Arată că nu ești indiferent!
În această perioadă Guvernul României duce o campanie de strângere de fonduri pentru achiziționarea operei brâncușiene, „Cumințenia Pământului”. De când s-a declanșat campania, am întâlnit tot felul de opinii, mai ales în spațiul virtual, dintre care una m-a enervat rău de tot. Cineva, nu-i dau numele, scria că de ce guvernul să achiziționeze cu fonduri publice „un pietroi”? Că sunt altele de făcut etc. Asta m-a enervat și m-a făcut să-mi exprim punctul de vedere.
Dragi români, vreți respect în lume? Un popor își câștigă respectul prin aportul pe care îl aduce la spiritualitatea universală. Performanțele, în orice domeniu, ajută la câștigarea respectului în fața celorlalte popoare. Să ne reamintim cine era poporul român până la Brâncuși. Un popor de opincari din care mai răsărea din când în când sclipiri de geniu, dar insuficiente pentru a pătrunde în geniul universal. A fost Eminescu un geniu, însă cu tot respectul față de creația lui literară, nu a reușit să se ridice la nivel mondial. Asta și pentru că trebuie să fii român și să vorbești românește pentru a-l înțelege. Însă pentru un vorbitor de altă limbă e mai greu să remarci geniul lui Eminescu.
Pe acest fond apar doi titani ai culturii noastre, în domenii cumva avantajate la pătrunderea în spiritualitatea universală. Cei doi sunt George Enescu și Constantin Brâncuși. Muzica și sculptura transcend barierele lingvistice. Amândoi și-au adus o contribuție enormă la creșterea prestigiului nostru ca popor. Imaginați-vă doar, curajul lui Brâncuși de a pleca în Franța pentru a-și desăvârși talentul său, greutățile prin care a trecut….Și a iubit enorm nația română. Este sculptorul recunoscut unanim ca sculptor de geniu. Și cum să nu-l respectăm, cum să nu renunțăm la câteva beri pentru ca una din operele lui să devină patrimoniu național? Cei care spun că e „doar un pietroi” sunt sigur că aruncă cu bani imediat ce încep maneliștii să cânte. Apoi sunt foarte supărați că europenii ne fac țigani! Ei nu-și dau seama că europenii ne respectă funcție de ceea ce noi respectăm!
Cine crede că problemele noastre, ale românilor, se trag de la lipsa banilor greșește foarte mult! Problemele noastre sunt de altă natură. Sunt probleme de mentalitate. Ne-am dovedit foarte slabi pregătiți în fața noii democrații de după 1990. Ne-am bătut joc de ceea ce avea statul român la acea vreme. Am făcut prea multă politică și prea puțină administrație. Am votat fără chibzuință și votăm în continuare la fel.Nu am căutat să ne dezvoltăm spirit antreprenorial. Nu am căutat să ne punem în valoare talentele. Ne-am devorat patrimoniul, l-am risipit pur și simplu.Bani au fost, enorm de mulți! Am vândut o groază de-a fabrici și uzine. E adevărat că doar unii au profitat.Ce-am făcut cu banii? Unii au făcut averi din nimic. Am primit de la UE mulți bani! Ce-am făcut cu ei? Ne-am complăcut în consum, mult consum și am devenit sclavii consumului. Ne-am împrumutat fără măsură, ne-am lăsat manipulați de cei ce au fost la putere. Apoi când ne-au ajuns din urmă datoriile, am luat-o care-ncotro! Ne-am dezrădăcinat, ne-am pierdut identitatea și ne-am vlăguit ca nație. Cei plecați suferă fiind în țară străină, cei rămași în țară, suferă fiind neputincioși în fața sistemului sau chiar fiind dependenți de sistem. Greu să ne mai adunăm! O șansă ar fi fost „pietroiul” lui Brâncuși! Dar se vede că puțini sunt cei ce înțeleg că acea operă valorează pentru fiecare din noi mai mult de două beri.Cei mai mulți evaluează traiul numărându-și câte beri poate bea pe zi, câți mici poate băga în el în weekend, câte nopți poate petrece la club etc. Mă bucură că nu sunt din aceia. Mă bucur că am cercetat și am reușit să-l descopăr pe Brâncuși așa cum a fost el. Mă bucură că am șansa de a putea contribui la achiziționarea acestei opere de patrimoniu. La un moment dat Brâncuşi a spus: ”V-am lăsat săraci şi proşti, v-am găsit şi mai săraci şi proşti”. Mi-ar plăcea dacă s-ar reîntoarce să spună că ne-am deșteptat cât de puțin! Oare suntem capabili?
Dacă este sărăcie pe la noi, apoi să știți că uneori o merităm! Una dintre cauzele importante este că săracul stă la mila Domnului. Păi la câte suflete sunt pe pământ, când să mai aibă grijă și Dumnezeu de toți? Oare tu, naivule nu gândești că s-ar putea să te piardă din vedere? Oare nu vezi că sunt în jur oameni năpăstuiți, cu diverse handicapuri, cu diverse lovituri neprevăzute, oare nu vezi că în lume se petrec grozăvii pe care nici Dumnezeu nu le poate opri? Cum să te lași la mila Domnului? De altfel, un proverb rusesc spune: „Te rogi tu la Dumnezeu, dar pune și mâna pe coarnele plugului. ”
Însă mai avem o cauză care e și mai naivă: să stai la mila statului! Guverne care mai de care se laudă cu ajutoarele date la cei săraci de parcă asta i-ar ajuta întradevăr pe…săraci! În această perioadă antreprenorii se confruntă cu o gravă criză a forței de muncă. Se îndreaptă cu oferte de locuri de muncă spre asistații social și aceștia nu vor nici în ruptul capului să se angajeze! Cum să piardă ei ajutorul social? Ar veni la muncă doar la negru….. Ne dăm seama cu ce chef și cu ce responsabilitate dacă nu semnează un contract de muncă. Ei vin la muncă(cei care vin) cu frâna de mână trasă, antreprenorii nu se pot baza pe forța de muncă în derularea contractelor semnate, apar întârzieri, rezilieri etc. Toți avem de pierdut…..Dacă ești într-o astfel de postură și ai puțină înțelepciune află că ajutoarele sunt doar pentru a te momi să le dai votul. Dacă ești și mai înțelept, ia taurul de coarne și fă-te independent de acele ajutoare! Ajutoarele te împiedică să te antrenezi într-o muncă, să capeți îndemânare, să pui în valoare talentele pe care cu siguranță le ai, atâtea câte sunt ele. Vorba lui Muhammad Ali: „Dacă s-a făcut penicilina din pâine mucegăită, cu siguranţă şi din tine se poate face ceva.” Dar săracul ce face? Ia de bune ce spune politicianul. Și politicianul ce spune? De exemplu, în preajma campaniilor electorale, deodată mărește salariile bugetarilor, pensiile și alocațiile. Aparent, lucrurile par grozave! Însă peste doar câteva luni, va crește inflația. Logic, dacă gândești. Și ceea ce ai primit în plus nu mai valorează nimic. Ba din contră, inflația vine și cu alte influențe negative. Prietene, înțelege că politicienii nu acționează cu mila, doar cu interesul! Păi dacă ar acționa cu milă, județele rămase în urmă fiind cuprinse de sărăcie ar trebui să atragă mila politicienilor și aici ar trebui să se îndrepte preponderent fonduri pentru infrastructură, investiții etc. Se întâmplă asta? Nici vorbă! Chiar de-am votat cu vârf și îndesat anumite partide, nu le-a crescut mila! Doar sărăcia a crescut!
Așadar îndemnul meu este să ne concentrăm pe singura sursă sigură de venit: propriul potențial! Să-l punem în valoare cât mai inteligent și cât mai atent. În felul acesta vom avea și libertatea de a da votul cui credem că chiar merită, nu celor de la care așteptăm milă când de fapt, ei își văd doar de propriile interese. Ba mai mult, acum ne solicită ei mila fiindcă au intrat în diverse încurcături pe când furau pe nesăturate și acum trebuie să dea socoteală la DNA sau alte instituții.
Știu că încrederea ta e la pământ. E logic. Ai început să crezi doar în milă și nu în propriul potențial și acum ești la pământ. Nu e ușor să te ridici, dar trebuie să te ridici. Iată un citat de la sufiști: „Aș vrea să-ți arăt când ești singur sau în întuneric, lumina uimitoare a propriei ființe.” Poate te ajută. Dacă nu, caută orice alt citat, orice altă metodă de a ieși din zona de a fi la mila cuiva!
Așa să-ți ajute Dumnezeu!
Au trecut aproape 70 de ani de când România este o republică și constat cu surprindere că în această lună a anului 2016, în țara noastră evenimentul cel mai mediatizat pare a fi moartea soției fostului rege Mihai. Nu știu cui folosește exacerbarea unui astfel de eveniment și nu înțeleg de ce i se acordă atâta atenție. Pot sesiza însă că această exacerbare deturnează adevărul istoric, creează disensiuni în societatea noastră și așa prea divizată. Mai grav decât toate este faptul că poporul român suportă costuri importante susținând prin deciziile unor politicieni demagogi, o așa zisă Casă Regală și evenimentele ei de familie.
Nu sunt de acord nici cu cei ce reneagă monarhia, pe ansamblu. Aceasta a avut un rol important în creearea statului modern, România. Un rol important l-a avut și Alexandru Ioan Cuza însă recunoașterea noului stat la acea vreme, România, de către familia statelor europene, la care adaug recunoașterea independenței, sunt în strânsă legătură cu monarhia instaurată o dată cu aducerea pe tron a lui Carol I de Hohenzolern. Nu-i putem considera cetățeni străini cum afirma cineva recent. Carol I a fost adus pe tronul România pentru că asta a fost dorința politicienilor acelor vremi. Și s-a dovedit de foarte bun augur. Nu voi spune prea multe despre celelalte verigi ale monarhiei ce au condus România(Regele Ferdinand și Regele Carol al II-lea), rezumându-mă doar la Regele Mihai, cel în jurul căruia se petrec evenimentele cotidiene. Din punctul meu de vedere, Mihai de Hohenzolern nu mai este Regele românilor nici din punct de vedere juridic și nici din punct de vedere moral. Argumentele sunt cât se poate de clare și nu înțeleg de ce ni se bagă pe gât o Casă Regală care s-a autodizolvat.
În primul rând că modul cum a procedat Regele Mihai(exponentul Casei Regale) la 23 august 1944, a dus la pagube imense umane și materiale pentru România. Din ego personal nu a acceptat negocierile purtate de Mareșalul Antonescu(și Antonescu obținuse încheierea armistițiului cu URSS în condiții mult mai responsabile). Nu doresc să-l laud neapărat pe Antonescu pentru felul cum a condus țara-el are o circumstanță majoră-a fost adus la conducere de Casa Regală(de Carol al II-lea) care devenise neputincioasă și care taman cedase fără luptă Basarabia la ruși.
Chiar dacă am considera ca necesară înlăturarea lui Antonescu, nu putem accepta ușor felul cum a trecut armata noastră de partea URSS, fără încheierea unui armistițiu, ceea ce a permis rușilor să ia prizonieri o mare parte din soldați. Cine-i responsabil pentru prizonierii luați de ruși după 23 august 1944? Cine poartă vina? Cine a dat ordinul către soldați să treacă de partea rușilor fără a avea un armistițiu semnat? Cu ce au fost vinovați soldații români de au stat ca prizonieri,unii până în 1955 în URSS iar alții nu s-au mai întors niciodată?
În al doilea rând, colaborarea cu comuniștii la săvârșirea actului de la 23 august, ceea ce a determinat mai apoi venirea acestora la putere. Regele Mihai știa cine este URSS(sau ar fi trebuit să știe). Cunoștea sistemul politic din URSS, cunoștea agresiunea asupra Poloniei, cunoștea Tratatul Ribbentrop-Molotov. Cum de a pactizat cu comuniștii? Cum de a pactizat cu Moscova?
În al treilea rând, Regele Mihai a abdicat în scris de la tron în 30 decembrie 1947. Toți știm că Regele era și a rămas prietenul rușilor și după aceea. Mihai a fost prezent la toate evenimentele la care a fost chemat de Moscova. A fost decorat de Moscova și a acceptat decorațiile Moscovei. Niciodată nu s-a purtat față de Moscova ca unul care „a fost înlăturat de Moscova”. Plecarea de la tron a fost rezultatul unei negocieri acceptate de rege. Putea să părăsească pur și simplu tronul fără a semna un act de abdicare și apoi din exil să lupte pentru a recâștiga tronul. Dar el a acceptat într-un fel sau altul, abdicarea. Odată acceptată abdicarea, s-a terminat cu monarhia la noi. Asta a fost realitatea. Între timp el s-a însurat, a avut o soție excepțională din câte se pare, a făcut copii, treaba lui. Toate astea nu au avut nici o legătură cu România. Iar soția lui, Dumnezeu s-o ierte, nu a fost Regina României pentru că a fost soția unui ex-rege, a unui rege care a abdicat sub semnătură de la tron!O fi fost o femeie de excepție. Curioșii pot să-i studieze activitatea. Dar în slujba României nu a făcut nimic. Nu a trăit în România, nu știa limba română, nu știa traiul românilor, nu a avut cetățenie română etc. De ce să ne pricopsim cu o falsă regină? După Revoluție, pe fondul haosului creat, s-a făcut o mare eroare-Casei Regale, care nici nu mai exista de fapt și de drept pe teritoriul României, i s-a pus la dispoziție o avere imensă. Ca și când nu ar fi fost destul, statul român, adică noi, trebuie să suportăm costurile cu întreținerea acestei averi. Și uite așa suportăm o căpușă puternică creată prin decizia unor politicieni care s-au folosit de retrocedări ca mijloc de a-și croi și ei averi-a se vedea cazul Truică – prințul Paul etc.
Ce așteptări mai poate avea România de la Casa Regală în perspectivă? Nici una! Monarhia (ca sistem politic) e perimată în întreaga Europă. Cu atât mai mult la noi, când vedem ce urmași avem din această direcție. Putem fi toleranți cu Casa Regală ca făcând parte din istoria noastră…..Dar să întreținem Casa Regală cu toate cheltuielile acesteia mi se pare prea de tot. Constituția României stipulează republică, atunci republică să fie! Făcându-se compromisuri de agest gen, iată, am dat apă la moară și avem mai mulți regi ai țiganilor, chiar și o împărăție a acestora…etc. Toate acestea sunt ca niște mine care uneori ne explodează în față. Sunt precedente care determină în timp ca și alții să se declare în cine știe ce forme le vor mai trece prin cap. Avem un Parlament suficient colorat politic și slavă Domnului, cu peste 500 membri, suficient de acoperitor. De ce să mai avem și alte forme cu interese de familie, pe spinarea poporului? Ultima amintire frumoasă de la Casa Regală vine din anul 1918-contribuția la realizarea Marii Uniri. După 1918 Casa Regală nu a făcut decât să se facă de rușine iar monarhia să se dovedească un sistem slab. Carol al II-lea și-a bătut joc de țară după cum i-a fost placul. Din lipsă totală de responsabilitate, a lăsat pe tron pe Mihai, fără nici o experiență de viață, ce să mai spunem de capacitatea de a conduce țara! Tocmai de aceea, tatăl său l-a numit conducător pe Antonescu. Și Mihai a stat în umbra lui Antonescu îndepărtându-se de acesta când lucrurile au luat o cotitură nefavorabilă. Într-un final, a recurs la trădarea conducătorului, la arestarea lui cu complicitatea comuniștilor ceea ce ne-a adus o perioadă neagră în istoria noastră. Unii iau apărarea lui Mihai spunând că s-a zbătut pentru România din afară. Să fim realiști. Nu a făcut mai nimic pentru România. Nici măcar nu a reușit să creeze o opoziție în afară. Nici după 1989 nu a făcut mare lucru. Trecând peste demnitate, nu a făcut altceva decât să se pupe cu toți politicienii care să ajute la recuperarea averii (pe care Casa Regală a creat-o prin bunăvoința poporului că doar nu a adus-o din Germania). Politicienii au ajutat Casa Regală pentru că și ei au avut avantaje. Așadar acțiunile Casei Regale după 1989 au ținut doar de creșterea averii acesteia! Foarte puțin pentru popor! Mai nou, Casa Regală e asistatul social de lux al statului român. De parcă nu am avea suficiente probleme cu adevărații asistați sociali ai României! Pentru ce să susținem noi Casa Regală? Cu ce ajută prințul Duda România? Ce oferă fetele lui Mihai României? Sunt oameni ca toți oamenii cu o groază de probleme-o fată e condamnată prin America, prințul Nicolae are probleme în țară(copil pe care nu-l recunoaște). Mai nimic de oferit, fraților! Ar putea oferi, dar nu o fac pentru că au făcut compromisul cu cei ce au fost, sunt sau vor fi la putere! Casa Regală trebuia să fie opoziția față de statul republican. Însă Casa Regală a pactizat cu sistemul politic de la noi, așa cum a făcut și la 23 august 1944, așa cum a făcut și la 30 decembrie 1947. Interesul, atât a urmărit așa zisa Casă Regală! Pentru popor mai nimic. Dacă am avea o clasă politică demnă, am putea rupe mâța de coadă cu toții regii și împărații care căpușează poporul român. E suficient să aducem primii 10 istorici ai țării, să se pronunțe corect asupra evenimentelor de la 23 august 1944 și de la 30 decembrie 1947(poate și câțiva juriști), să se clarifice cum au stat lucrurile și dacă se va da dreptate Casei Regale, să le dăm tronul și eliminăm republica! Dacă nu, terminăm cu susținerea acestei false aristrocrații care trăiește pe spatele poporului!
De câte ori am avut ocazia, am promovat culturile în spații protejate ca soluție pentru obținerea de venituri mai sigure ținând cont de faptul că se întâmplă des ca factori meteorologici cum ar fi seceta, ploile cu grindină etc să dijmuiască producțiile în câmp deschis. Între timp însă, am încercat să pun în practică acest sfat și m-am lovit de o problemă. Am dorit să construiesc o seră pe o suprafață de teren pe care o dețin undeva în lunca râului Bârlad, foarte aproape de Municipiul Vaslui. Ideea de proiect era ca sera să fie dotată cu un puț pentru obținerea apei pentru irigare și cu un sistem fotovoltaic care să alimenteze pompele ce urmau să scoată apa din pânza freatică. Pentru că sera gândită de mine depinde de aprovizionarea cu apă, am început demersurile pentru obținerea avizului pentru puț. Am solicitat o ofertă de la o firmă atât pentru obținerea avizului de forare, cât și pentru efectuarea forajului propriu-zis(pentru puț) dar și pentru elaborarea documentației de autorizare a puțului.
Valoarea totală din ofertă a fost de aproape 17000 euro, fără TVA, în care mi se preciza că luase în calcul forarea pentru puț până la o adâncime cuprinsă între 150-170 m. Vă dați seama că această ofertă m-a descurajat profund. Și-atunci am căutat soluții alternative.
Iată o soluție alternativă care prezintă chiar mai multe avantaje: culturile hidroponice! Sincer să fiu, auzisem de astfel de sisteme însă le-am tratat la diverse deoarece, nu-i așa, roșiile noastre sunt mai dulci decât cele din afară! (asta era concepția mea înainte de a aprofunda un pic documentarea). Între timp însă, am început o documentare pe diverse canale și iată câteva concluzii pe care vi le împărtășesc cu drag. Rămâne însă la latitudinea fiecăruia dintre dumneavoastră să aleagă sistemul care crede că i se potrivește cel mai bine.
Seră de tomate în sistem hidroponic
În concluzie, cu sistemul hidroponic aveți 30% mai multe plante, o creștere mult mai rapidă și o producție aproape dublă.
Pentru astfel de investiții se pot accesa fonduri nerambursabile prin PNDR sub-Măsura 4.1, cu șanse mai mari decât sistemele tradiționale deoarece determină o economie semnificativă de apă. Necesarul de forță de muncă e redus. Producția mult mai certă și în întreaga perioadă a anului!
Oferim consultanță pentru accesarea de fonduri nerambursabile în vederea implementării unor astfel de proiecte atât de profitabile!
Consultant: ing. Popa Ionel, S.C.DUPLICOM GRUP S.R.L., mobil: 0761130399, email: duplicomgrup@yahoo.com
